Noi nu suntem iluzii din deşerturi pustii

Mereu punem căpăstru speranţei de – a fi
Săpând gropi comune pentru stafii .
Ne sperie mâine , cu bucuria de – a şti ,
Că noi nu suntem iluzii prin deşerturi pustii .

Desigur , se vaită şi lupul la oaie
Că îşi poartă pielea doar de faţadă .
Vopsim gardul cu stropii de ploaie ,
Doar , să mai punem o fiţă în stradă .

Mâine , ne poate surprinde  sclavia
Întoarsă în timp să ne pună zăbală .
Spălată , fardată , tot miroase leşia
Hainelor scumpe brodate cu fală .

O lume întreagă fuge grăbită ,
Paradă de modă se ţine la parastas .
Pomana porcului nu – i mai cinstită
Decât apa din glastră cu E-urile stas .

Lasă , iubito , că punem sechestru
Şi ziua de mâine o punem pe pult .
Să vadă tot omul o piesă de teatru
Iar pe scena vieţii iubiţi – vă mult !