Să duci , să mori , să nu pui jos …

Posted on Updated on


Un soare urcă în pomi , rece , obosit ,
Prin gări pustii , atât de nefiresc .
Şi gerul parcă – i ponosit
De gânduri negre ce – l hrănesc .

Şi mi – e frig , şi îngheţ de drag ,
Şi plâng , şi râd pe dinăuntru .
Îmi scutur umerii în prag
Şi – mi fac din râsete căpăstru .

Mă tem de gheaţă s – o ating ,
Mă tem de pleoapele zdrobite ,
De cerul nopţii când se sting
O stea şi un cer între cuvinte .

Cât ar fi frigul de frumos ,
Cât ar fi iarna de plăpândă
Să duci , să mori , să nu pui jos ,
Mirabila , iubire , blândă .

Şi cât mai aproape , în tăcere
Să – mi cânţi , să – mi dai să te citesc ,
Ascultă – mi stânca de durere ,
Să şti – fatal eu te iubesc !

david ionel romulus 02

4 thoughts on “Să duci , să mori , să nu pui jos …

    Eda said:
    Ianuarie 29, 2014 la 20:40

    O poezie superba !
    Felicitari !🙂

      davidionel responded:
      Ianuarie 30, 2014 la 15:23

      Multumesc , Eda , bucuriile sa se rastoarne pe tine !🙂

        Eda said:
        Ianuarie 30, 2014 la 16:09

        Sa se rastoarne-n Univers,
        sub forma de cuvinte,
        din ele sa cream un vers
        cum sufletul il simte…🙂

        davidionel responded:
        Ianuarie 30, 2014 la 18:04

        🙂

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s