Nemurirea

Posted on Updated on


O căsuţă parcă pierdută în răscrucea celor patru vânturi stătea prizonieră
între două puncte cardinale legate între ele
cu linia dreaptă a destinului din mintea mea .
Chiar acolo , cândva , Dumnezeu ,
odihnea pe o bancă îmbibată cu amintiri .
În fiecare dimineaţă îşi răsturna soarele peste case ,
garduri , până pe caldarâmul încins de tălpile copiilor ce alergau
mângâiaţi fiecare – n parte de razele soarelui .
În bucuria lor ,  liniştea pomilor se transforma într – o fântână de apă vie ,
hrănind universul , până şi verdele ierbii de pe marginea drumului ce se pierdea în amintire .
Acolo , lângă acea casă , pe bancă , mai văd şi acum câteodată o umbră sculptată
sub foşnetul pomilor . Se mistuia de focul dorului defilând singură dincolo de lacrimi ,
dincolo de gânduri , dincolo de ultimul cuvânt ce seamană blând nemurirea din amintiri .

Toate izvorăsc din acea casă , din acea bancă , şi tot acolo se intorc .

Garabet Ibrăileanu

2 thoughts on “Nemurirea

    tighinaromaneasca said:
    Ianuarie 17, 2014 la 20:41

    Felicitări! Minunată postare!

      davidionel responded:
      Ianuarie 18, 2014 la 09:37

      Multumesc ,zile pline de zambete !

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s