Zbor

Publicat pe Actualizat pe


Aveam pământul la picioare ,
Cu Dumnezeu mă alintam .
În dans nebun fugeau fecioare
Sub norul verde de la geam .

Eram convins că ştiu de toate ,
Dar , dorul şuiera prin cer .
Eram convins că piatra – i piatră
Prin noaptea ce purta un ler .

Şi , Dumnezeu , privea în mine ,
Şi soarele picta pe nori
Cascade albe , chietudine ,
Cu gânduri ce fugeau pe scări .

Fără proces de conştiinţă
Aş vrea să pot fura o stea ,
Să trecusor în nefiinţă ,
Să mă trezesc un fulg de nea .

Să fiu purtat pe val de îngeri ,
Să plâng , să râd în avatar ,
Să ning pământul plin de nuferi ,
Să mă înec în cerul de cleştar .

Să – mi scot trăirea din căpăstru ,
Să plece în galop de timp ,
Iar eu voi adormi sihastru
Lângă un vers de anotimp .
davidionelromulus zbor

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s