În cinstea marelui templu de amor

Publicat pe Actualizat pe


Simţeam cum mă învelesc cu pământul printre gene
Când noaptea păştea paşnic din orizont trupesc
Şi aştrii adormiţi pe sâni de cosânzene
Se trezeau năframe pe un chip dumnezeiesc .

Mă pregăteam de vara dragonului de lună
Într – un dute – vino pătruns de Eminescu ,
Îndrăgostit de ultima lagună
Uitată într – un vers de însuşi , Păunescu .

Retorică dilemă cu perspective egale ,
Unul şi acelaşi , un bulgăr sub arcadă ,
Iubit şi prin iubire în veşmânt de zale
Rămân un arlechin cu straie de paradă .

Şi – ntr – adevăr există paranteze
În lumea ce se pierde îndărăt ,
Cu vii şi morţii ce stau să sângereze
Într – un pătrat de lună din care să mă îmbăt .

Din când în când , de dincolo de lucruri care dor ,
Chiar de balustrada – i urcată de mojici ,
În cinstea marelui templu de amor
Vom fi , iubito , singurii obraznici .

Simţeam cum mă învelesc cu pământul printre gene
Când noaptea păştea paşnic din orizont trupesc
Şi aştrii adormiţi pe sâni de cosânzene
Se trezeau năframe pe un chip dumnezeiesc .10583783_1458027691138610_4646488459702513041_n

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s