MAREA ALBĂ

Publicat pe Actualizat pe


Pe nori căliţi de vremuri sure
Adorm constant pe un colţ de mare albă .
Saltimbanc printre atâtea pietre dure ,
Iubito , îmi eşti marea ce mă scaldă !

Cu plete dulci şi coapse de mătase ,
Cu foc aprins în verdele de seară ,
Întorc pământul mângâiat de oase
Doar să mă săruţi ca soarele de vară .

Conchistador de vise , aztec pe carul mare
Printre atâtea stepe şi stele căzătoare ,
Te privesc , iubito , când luna înoată în mare
Şi te compun în braţe sub gânduri călătoare .

Strâng o zi şi apoi mai încă două
Prin gări pusti de faţa ta suavă ,
Bolnav de dor când la piramide plouă ,
Eu mă hrănesc cu tine ca un vulcan din lavă .

Pe nori căliţi de vremuri sure
Adorm constant pe un colţ de mare albă .
Saltimbanc printre atâtea pietre dure ,
Iubito , îmi eşti marea ce mă scaldă !

tene49(3402)

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s