Muntele

Din herghelii albastre de cuvinte ,
Iubita mea , construim un munte ! David Ionel Romulus

Din herghelii albastre de cuvinte ,
Pe căi ferate aşezate paralel ,
Iubita mea , vom construi un munte
Şi o mare ce pluteşte peste el .

Un munte colosal de rime
Ce depăşeşte cu mult reverul lumii mele .
Acolo , draga mea , îţi pregătesc o lume
Scufundată în marea unui cer cu stele .

Şi apoi , ecoul tău la tâmpla lui
Îl va înverzi fără poveri ,
Ca un segment de infinit
Ce măsoară măreţia unei veri .

Gândul meu i – a dat contur şi viaţă ,
Palma ta l – a limpezit de nori .
Muntele din mine aduce dimineaţă
Când ochii tăi , de mare , îi aduc flori .

Ca un iz născut dintr- o mirare
Va creşte o pădure peste el .
Cu versuri ce au făcut cărare
Pe-aceste rânduri coborâte în rapel .

Din herghelii albastre de cuvinte ,
Pe căi ferate aşezate paralel ,
Iubita mea , construim un munte
Şi o mare ce pluteşte peste el .

Sursa foto : GoodFon.com