Un țipăt de nor

Publicat pe


Un țipăt de nor caută ploaia înalt de tăcut și divin .
David Ionel Romulus

Uitasem să trag perdeaua ,
mai luasem o gură de vin .
Un țipăt de nor caută ploaia
în orașul de sunete plin .

Cu vocea lui răgușită
întoarce cerul pe dos .
Îi place tăcerea din frunze
și apoi îmi sculptează în os .

Are lumina difuză
cu ornamente de rai ,
În holul de la intrare
se așează pe scaun ca un crai .

Are în ochi blândețe
și un bun – simț de senin ,
Pășeste să fure odihnă
la piciorul ce cade din vin .

Privește încet la hârtie
acolo unde îmi încercasem creionul ,
Părea să trezească pământul
din marmura albă cu părul .

Binevoiește să – și ceară scuze
că nu mai era destul de bogat
Și mă roagă să – l împrumut în cuvinte
să poată să cânte la lună de patimi și de păcat .

Sosise seara târzie
cu o nuanță de verde pe pat ,
Luna strălucea neumbrită ,
eu vând cuvinte unui țipăt de nor supărat .

Uitasem să trag perdeaua ,
mai luasem o gură de vin .
Un țipăt de nor caută ploaia
înalt de tăcut și divin .
rainy-day-window-raindrops

Un gând despre „Un țipăt de nor

    Aliosa a spus:
    Octombrie 5, 2015 la 07:26

    Frumoase versuri, minunata poezie ! 🙂
    Felicitari ! 🙂
    O TOAMNA cat mai frumoasa
    acolo, departe de casa,
    de rude si prieteni
    si de consateni ( oraseni ) !🙂
    Aliosa.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s