Amănunte rostite – VI

Te – am visat , Copilărie , îmbrăţişând pata albă – a unui gând !
David Ionel Romulus

  Stăteam ghemuit , ca un copil cu câteva seminţe în buzunar
şi praştia în mâna dreaptă salutându – te de la fereastră .
Îţi făceam cu mâna din cealaltă parte a pământului
înlocuind păsările cu caligrafia ultimilor stele , în complicitate cu viaţa .
Te – am visat în zăpadă , răsărit şi apus , în frăgezimea ierbii şi cu faţa în pluş .
Cum mă priveşti dintr – un curcubeu de poveste ,  a copilăriei tulpină .
Dumnezeieşte !

Anunțuri