Un fir de vânt

Publicat pe Actualizat pe


Firul de vânt pe aripa unei păsări respiră primăvară …
David Ionel Romulus

Un fir de vânt se târăşte cu mâinile în nedumeririle cotidiene ,
amuţit de cearcănele unui nor dezertor , născocind umbre ce defilează cu paşi rigizi şi metalici .
Parcă stă burduşit de fulgerele ce  au pierit astă vară .
Cu  un şold întors spre soare , cu părul umed de rouă ,
firul de vânt taie mareea în două spre un ţărm de cer albastru .
Îl devorează , îl ciupeşte de obraz ,
şoptind la urechea fiecărui fir de iarbă , aşa mai în zeflemea , că iarna ,
draga de ea , se clatină în van la fereastra vapoarelor de catifea .
Doar glasul lui se aude  strecurandu – se sub streşina în care picură cerul
privind la un clopoţel alb , naufragiat între zăbrelele unui gărduleţ îndrăgostit de o scară .
Deodată , se tencuieşte cerul .
Firul de vânt se spăla pe faţă cu norii , zâmbindu – mi cu ochii , a primăvară !

origami-zhuravli-llistya

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s