Tăcerea

Publicat pe


Tăcerea mă adapă din Dumnezeu !
David Ionel Romulus

Când mă asediază tăcerea şi nu mai aud
pe umerii lumii alunecă greu
ţârâitul de greier la umbră de dud
cu picioroange de pin şi răget de leu.

Mai înţeleaptă decât cei bătrâni
în regia lumii ce – o să vină
surâzătoarea inocenţă cu floare de crini
va strânge copiii înainte de cină .

În spirale de clopot ţinute de toartă
stelele stau căţărate pe poartă .
Cerul e orb , luna pare moartă ,
plânge nisipul când marea se ceartă .

Catargele ei scurmă în tină
ca un sărut nebun în baloane de fum .
Sângeră piatra pe cruda retină
cu semne de întrebare căzute pe drum .

Tăcerea foşneşte sacadat prin pahare ,
înoată în iarba întinsă pe răni .
Câinii o ascultă cu trac pe cărare
cum trece rotund într – o cutie cu bani .

Când mă asediază tăcerea şi nu mai aud
pe umerii lumii alunecă greu
convulsii cu ibişi pe verdele crud
ce – mi adapă tăcerea din Dumnezeu .

stul-more-gorizont-zakat

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s