Marea

Publicat pe Actualizat pe


Veşmântul tău de doamnă doar poeţii îl cântă
luând drept martori norii ce te ating pe frunte …

David Ionel Romulus

Ar fi prea scurt să – ţi spun acum la ceas de seară
citind culoarea vie pe gura – ţi crudă în noapte
că armonia dulce ţi – e rochie de seară
pe pielea ta ferbinte ce miroase a vară .

Din valuri de nisip îmi creşti , râzând , în mine ,
tu , care – mi legeni somnul cu mângâieri uşoare .
Într – un izvor ce împarte un potop de linii
când ne învelim cu cerul răsfăţat de soare .

Cu legănări de valuri pe trupul tău de aramă
îţi aranjezi în plete o briză colorată
plutind pe nesfârşirea unui albatros de piatră
ce – mi cuprinde cu privirea măreţia – ţi , toată .

Veşmântul tău de doamnă doar poeţii îl cântă
luând drept martori norii ce te ating pe frunte .
Neputând pricepe de eşti cerul în oglindă
sau lumina frumuseţii ce ne arată o pildă .

Ar fi prea scurt să – ţi spun acum la ceas de seară
citind culoarea vie pe gura – ţi crudă în noapte
că armonia dulce ţi – e rochie de seară
pe pielea ta ferbinte ce miroase a vară .

sunset-boat-ria-de-aveiro

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s