Sub un ciob de lună

Posted on


Iubito , eşti ca un sărut pe geana albă a luminii .
David Ionel Romulus

Se – ntunecă de ziuă la tâmpla norilor cu glugă
iar lumina fumegă pereţii cu ţipete de paşi mărunţi .
Pe umăr port un ciob de lună care încet o ia la fugă
ameninţându – mi pardisiul dintr – o lapoviţă cu dinţi .

Apoi , îmi cântă la ureche cu un semn de toamnă tremurândă
bucuria unor frunze ce s – au agăţat de un gard .
Iubito , uite ce corăbii cară timpul în secundă
cu un sărut pe geana nopţii chiar de ploaie în hazard !

Cad stropi din streşini , gând lângă gând lunecă în vis ,
un tren aleargă o stare , un felinar păzeşte statui .
Năluci de fier bat în porţi sfidând tăcerea în bis ,
priveşte iubito , cerul , e plin de pistrui !

Nimic nu poate să rupă penelul ce mângâie scena ,
nici ciobul de lună pătrată , nici vântul trezit din tăcere .
Nici herghelia de nori electrizaţi cu soare în venă ,
nici stâlpii de gheaţă ce sângeră ţigle amare .

Iubito , uite ce corăbii cară timpul în secundă
cu un sărut pe geana nopţii chiar de ploaie în hazard !

noch-nebo-luna

Sursa foto : GoodFon.su

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s