Amanunte rostite


Amănunte rostite IX

 

În drumul spre iarnă , timpul  , s – a oprit pe aici.
David Ionel Romulus

o frăgezime divină
modelează umbre
deasupra unei alei
atingând buza unui felinar
ce priveşte în linie dreaptă
liniştea nevăzută
ce – şi poartă cerul  în spate

trupuri fără trupuri
jertfe fără sânge
doar culori ce ascultă
aerul din oasele unui zid
cât o jumătate de vară
ce stă proptit în vârful unui creion
care îşi întinde mâna
spre raftul cu anotimpuri veşmânt

se aud paşi de flori
între două pietre însufleţite
de zborul unei frunze cu toartă
rotindu – se gri
rotindu – se sete
pe aleia cu umbre
devenite statui

20160313_124702