Vis

Publicat pe


Când zânele sfarmă lămpi pe cerul cu vârfuri de iarbă la glezne…
David Ionel Romulus

M – am prins de o fărâmă de gând
sfidând o frunză de argint pe – o salcă ,
târziu în unghiul albastru al orelor
când noaptea îşi scoate cămaşa
în faţa unui păpuşar ceresc .

Alunec precum o pană de cocor
urmăndu – şi ursita ce vede pământ
în goana ultimului gând trezit
la mânerul sacoşei ce poartă felii de cuvinte
ce se rotesc în jurul meu ca timpul în secundă .

Eram atât de tânăr , asemenea unei mâini
ce aşează curcubeul la marginea ploii ,
când zânele sfarmă lămpi pe cerul
cu vârfuri de iarbă la glezne
pe muzica unei virgule de aţă .

După ce ascult prima măsură ,
păzit de – al cailor galop ,
un verb se naşte din cutremur
pe adierea unui vis
ce cântăreşte două gene în joaca gândului nescris .

dreams-light-mechty-banka-svet

Sursa foto : GoodFon.su

Anunțuri

Iarna

Publicat pe Actualizat pe


Aş face portretul iernii doar din pacea ce învăluie pădurea .
David Ionel Romulus

Se agită îndelung pădurea în năvoduri cu ecouri
de parcă şi – ar trage o foaie albă de hârtie peste ea ,
nefiresc de curată , ademenind răsăritul şi apusul
din acelaşi punct fix .
Creşte ameninţând cerul , jefuind curcubee din tulpina
păsărilor de cursă lungă .
Într – un colţ o linie sălbatică de nor îngheţat cu florile în braţe
eliberează bucurii din orologiul unui astru agăţat de umbra unui munte .
Straşnică bucurie , straşnică frumuseţe a mai cuprins pădurea
în visul de dinaintea zilei de iarnă .

muzhchina-kurtka-zima-sneg-fonar

Sursa foto : GoodFon.su

Cu pleoapele deschise

Publicat pe


Iubito , opreşte gheţarii aceştia care înaintează din toate părţile spre noi !

Cu preţul de – a rămâne doar o nuieluşă ,
la ştiri bat clopote de un vaier crud .
Se – nclină – n rădăcini pădurea
îngheţată de tristeţe şi îmbrăcată în foşnet nud .

De groază , cu aripi tremurate
se strâng în braţe oasele străbune .
Într – o severă şi grea identitate
dreptatea – i ucisă de jivine .

La răscruci de autostrăzi e – o dramă ,
prin spitale aleargă o nebuloasă .
Deşi e moartă se învârte după soare ,
până şi – n cărţi pătrunde nemiloasă .

Se văd pe dinăuntru ca – ntr – un tablou electric
mizerii bântuite cu voturile în teacă .
O crustă ca de piatră pe obraz îşi poartă
suita de ovaţii din carnea lor opacă .

Toate cele opt , sau câte minuni mai sunt ,
au coatele rănite de traversele rămase .
Pe şine mai avem ecouri din ruini
cărate cu vagoane în conturile grase .

E zi şi totuşi , fumegând , speranţa
ca o fiară îşi întinde gheara
să mai pipăie o dată ţara – n care minunile pătrund
pe la DNA , dimineaţa , la prânz şi seara .

Cu preţul de – a rămane doar o nuieluşă ,
la ştiri bat clopote de un vaier crud .
Se – nclină – n rădăcini pădurea
îngheţată de tristeţe şi îmbrăcată în foşnet nud .

bkrik-kraska

Cântec

Publicat pe Actualizat pe


,

În timp ce culorile te privesc de aproape …
David Ionel Romulus

Să cânte ploaia peste noi ! Să cânte .
O simt goală , cântă – ntr – una .
De braţul ei luna se ţine .
Cântec te strig , cântec ai nume .

Să cânte păsările în noi ! Să zboare .
Ultimul tren răstoarnă stele aprinse .
Miroase a foşnet de iarbă în palme
Când râde cu toată gura cuvântul .

Să cânte pereţii când se trezeşte tăcerea ! Să audă .
La atingerea ta lumina zâmbeşte ,
Tremură , respiră cu ochii limpezi .
Din trupul tău viaţa – mi citeşte !

Să cânte frumosul înainte de gând ! Să vină .
Ar crede că glonţul aleargă să – şi soarbă cadenţa .
Verbe conjugate în iubire , cântec în mine .
La tine în plete o literă îşi îmbracă nuanţa .

Să cănte nisipul în iarba crudă ! Să spună .
Penelul se bucură , ninge mărunt .
Ciorchini de castani cu vise în braţe
Mă mângâie verde , mă mângâie blând .

Să cânte ploaia peste noi ! Să cânte .
O simt goală , cântă – ntr – una .
De braţul ei luna se ţine .
Cântec te strig , cântec  ai nume .

kris-hemsvort-chris-6770.jpg

Sursa foto : GoodFon.su

Sub un ciob de lună

Publicat pe


Iubito , eşti ca un sărut pe geana albă a luminii .
David Ionel Romulus

Se – ntunecă de ziuă la tâmpla norilor cu glugă
iar lumina fumegă pereţii cu ţipete de paşi mărunţi .
Pe umăr port un ciob de lună care încet o ia la fugă
ameninţându – mi pardisiul dintr – o lapoviţă cu dinţi .

Apoi , îmi cântă la ureche cu un semn de toamnă tremurândă
bucuria unor frunze ce s – au agăţat de un gard .
Iubito , uite ce corăbii cară timpul în secundă
cu un sărut pe geana nopţii chiar de ploaie în hazard !

Cad stropi din streşini , gând lângă gând lunecă în vis ,
un tren aleargă o stare , un felinar păzeşte statui .
Năluci de fier bat în porţi sfidând tăcerea în bis ,
priveşte iubito , cerul , e plin de pistrui !

Nimic nu poate să rupă penelul ce mângâie scena ,
nici ciobul de lună pătrată , nici vântul trezit din tăcere .
Nici herghelia de nori electrizaţi cu soare în venă ,
nici stâlpii de gheaţă ce sângeră ţigle amare .

Iubito , uite ce corăbii cară timpul în secundă
cu un sărut pe geana nopţii chiar de ploaie în hazard !

noch-nebo-luna

Sursa foto : GoodFon.su

Târzie doamnă

Publicat pe


Geometria plutitoare a frunzelor caută bătăile inimii conjugate într – un anotimp .
David Ionel Romulus

Târzie doamnă cu aştri pogorând în ceaţă
îmi torni pe buze must de sâni nebuni ,
ca într – un vârtej de perle ce – mi biciuie pe faţă
muşcături de fiară din creştet până în mâini .

M – am molipsit de tine , te ştiu pe de rost ,
când ochii tăi îşi caută frunzele absente
sub nucul beat de vise a celei care a fost
o doamnă dezmierdată de aripi transparente .

Ca să – ţi pricep magia mi – am rupt din tine o zi
să – mi toarne în cană sânge de fecioare ,
şi – n armonia lor să cânte greierii
dumnezeiescul tău sărut pe carnea unor păsări ce se pierd în soare .

Cei muţi te pot striga când te – ating pe gură ,
cei orbi te pot vedea într – un ochi de apă ,
tu poţi aduce jertfe pe un trup de gheaţă
ca apoi sa creşti din sâmburi un verde ce dă viaţă .

Oricât mi – ai spune doamnă , cu părul ud de rouă ,
că ţi în piruiete norii când muşcă din grădină ,
în setea ta de verde , frumoasă balerină ,
surâzi adânc în mine când cerul dă să plouă .

Târzie doamnă cu aştri pogorând în ceaţă
îmi torni pe buze must de sâni nebuni ,
ca într – un vârtej de perle ce – mi biciuie pe faţă
muşcături de fiară din creştet până în mâini .

devushka-guby-listia-listopad-osen

Sursa foto : GoodFon.su

Vântul

Publicat pe Actualizat pe


Frumos se înalţă în toate din veşnicul lui puls…
David Ionel Romulus

Pe un perete atârnă un spadasin gigantic
ce pare că ar fi un pirat nebun .
Călare stă pe o frunză şi spulberă clişee
când taie pe la colţuri cerul , cu foarfece de fum .

În mână ţine o coardă legată de o potcoavă ,
e ruptă din sărutul unui pom pitic .
Cu praful se răsfaţă şi încet coboară
alături de un nud cu amprentă de granit .

Are pas ştrengar , în puls îi stă geneza ,
tandru şi sălbatic împrejmuieşte casa ,
vâsleşte când nu zboară în culcuş de rouă
pe nesfârşirea unei ploi ce – i tulbură cămaşa .

Lumina bate invers şi are chipul lui ,
ochii îi fierb rubine de măcieş în soare ,
toate – i izvoresc din aluatul cerului ,
exact în clipa când adoarme pe cărare .

Pe un perete atârnă un spadasin gigantic
ce pare că ar fi un pirat nebun .
Călare stă pe o frunză şi spulberă clişee
când taie pe la colţuri cerul , cu foarfece de fum .

list-opavshiy-osen-makro

Sursa foto : GoodFon.su

Molipsit de linişte

Publicat pe Actualizat pe


Liniştea care mi te fură cu ultimul sărut pe gură …
David Ionel Romulus

simt pe mână incizia lunii
în timp ce oraşul ţipă în somn
zidindu – mă prag
în carne de noapte
cu mâna sub cap
pe frunze de lemn
( m-am molipsit de linişte )

ea pluteşte dincolo de vise
arcuindu – se în boltă pe o ultimă stea
când ceasul de jertfă
înfloreşte pe buze
secunde de cântec
la tâmpla cernită fără perdea

opreşte gheţari
în peretele trezit din tăcere
cu paşi de păienjeni
ucigaşi de uitare
împietrind pustiul la rădăcini

pianino-svet-ten

Sursa foto : GoodFon.su