acuarela

Natura râde tandru şi ne cântă acapela

Publicat pe Actualizat pe


Pe un colţ alb de hârtie , vizavi de geana ta
Urc pe trepte ce coboară printre boabe de cafea ,
Doar cu coarda de chitară agăţat de un colţ de cer
Practic alpinism de vară în parfumul din eter .

Într – un joc de artificii sub un curcubeu de flori
Simt cum norii stau de veghe între frunzele din meri .
Număr gânduri , număr şoapte , număr pagini de apus
Între palmele de soare , ard , visez cum m – au sedus .

Inspir adânc un aer proaspăt , iarba geme de la vânt
Văd natura cum respiră îndrăgostită de cuvânt ,
Cum pătrunde impunătoare stând supusă lângă punct
Ca un grănicer de veghe peste cerul elegant .

Clocotesc de viaţă pomii , greierii nechează în cor ,
Fluturi cu zăbala în gură galopează în decor ,
Printre fire necosite , ondulate cu dantele,
Părul tău dansează sârba într – o livadă cu perle .

Pe un portativ de pânză stelele se prind în joc
Şi se împing ca nişte arcuri în bobiţele de soc .
Orizontul râde tandru şi ne cântă acapela ,
Doamne , ce frumos îţi întrebuinţezi acuarela !

tene49(3497)

Reclame

Ecoul dimineţilor …

Publicat pe Actualizat pe


Surâsul tău încăleca uşor pe coama dealurilor
fără să – i pese de marmura rece a iernii ,
asediind tăcerea camerei
cu mult înaintea soarelui .
Alături , două rotunjimi ,
învins şi învingător deopotrivă
păşeau galeş în adâncul ochilor tăi .
Mă vedeam nespus de tânar sub acea acuarelă verde
unde cerul uitase cortina albă a dimineţii
peste pădurea de foc
ce ardea , tot mai blând ,
tot mai lent , până se prelungii
înfierbântată peste trupul tău …
Surâsul tău , ecoul dimineţilor ce te îmbracă
din cap până -n picioare ,
asemenea unei minuni dumnezeieşti .

david-ionel-romulus-58