Un fir de vânt


Firul de vânt pe aripa unei păsări respiră primăvară . David Ionel Romulus Un fir de vânt se plimbă , cu mâinile , în nedumeririle cotidiene , amuţit de cearcănele unui nor dezertor , născocind umbre , ce defilează , cu paşi rigizi şi metalici . Parcă , stă burduşit de fulgerele ce  au pierit … Continuă să citești Un fir de vânt

Amănunte rostite – V


E - atât de aproape cerul încât pot să înot în el ! David Ionel Romulus Pot să - mi închipui orice : pulsul vântului în vârtejul frunzei ce dă să înmugurească . Goana trenului spre miazănoapte , mişcarea subtilă a metamorfozelor ce se înfruptă din legea cuvântului care ţine în balanţă ziua şi noaptea … Continuă să citești Amănunte rostite – V

Hrană cu vers


De geana ta , iubito , îmi prind ziua de mâine , că mâine , ca azi , te iubesc mai nebun ! David Ionel Romulus Înot într - o mare  mai verde ca ea , Pictez cerul mai albastru ca el . Doamne le - ai strâns toate în inima mea , hrană cu vers … Continuă să citești Hrană cu vers

Verde fără margini


Iubita mea , mi - e dor de ploaia noastră , mi - e dor de anii care vor veni când desfrunziţi copacii în fereastră îşi pregătesc pământ de poezii . Cred că ne ploaie în plămâni , cu rumeguş de hamuri îngheţate în fală , prin sâni de vanitoase plecăciuni la parastas de lege … Continuă să citești Verde fără margini

Din toate , eu , iubesc o mare .


Doamne , ce spectacol străbate verdele din marea mea ! David Ionel Romulus Din toate , eu , iubesc o mare ,Şi valul ce – i dansează în lut ,Cu pletele împletite în soarePeste puncte cardinale cu puteri de absolut . Din privirea ei coboară anotimpuri de fecioarăCând zâmbeşte , ca o ploaie , ridicându – … Continuă să citești Din toate , eu , iubesc o mare .

Muntele


Din herghelii albastre de cuvinte ,Iubita mea , construim un munte ! David Ionel Romulus Din herghelii albastre de cuvinte ,Pe căi ferate aşezate paralel ,Iubita mea , vom construi un munteŞi o mare ce pluteşte peste el . Un munte colosal de rimeCe depăşeşte cu mult reverul lumii mele .Acolo , draga mea , … Continuă să citești Muntele

Marea


Iată marea , urcă pe coame  nebune , cu delfini ce apasă cu arcul pe strune . Gordunele  ei  cântă şi tac pe geana marină cu frac . Muşcată de gură cu alge pe malul cometelor curge . Cu hergheliile ucigaşe se pierde pe luciul din case . Pe ţărmul cu scoici şi meduze îşi … Continuă să citești Marea

Ne (în)cântă ploaia


Veniţi să auziţi cum cântă ploaia , Veniţi să vedeți ce de minuni , Afară recită hărmălaia Ruga noastră de nebuni ! Pe sub umbrele ea ne caută Cu doi stropi mari și tăcuți , Din gara zilelor eterne Cu muzici de pași mărunţi . Apoi , acompaniind orchestra Să cânte agale peste noi Cu … Continuă să citești Ne (în)cântă ploaia