carne

Încă o zi

Publicat pe Actualizat pe


gonesc corăbii prin ierburile surde
cu părul prins în ciuturi
într – o tulpină de apus
am gâtul ţeapăn de nevăzute riduri
lângă un fir de iarbă
ce marea la compus

în paradisul mării catargul lui îmi cântă
muşcând din carnea unei fiare
zăpezi de vişine coapte
între două vârste a aceleiaşi clipe
lângă o lună de papaya ce mă ascultă în şoapte

simt timpul cum foşneşte prin mine
în iarba cu gene pătrate
când ziua – abia se adună
şi ploaie cu viori colorate

ce bine de mine
ce bine că eşti

David Ionel Romulus17-rzhavchina-fon

Sursa foto : GoodFon.su

Anunțuri

Cu pleoapele deschise

Publicat pe


Iubito , opreşte gheţarii aceştia care înaintează din toate părţile spre noi !

Cu preţul de – a rămâne doar o nuieluşă ,
la ştiri bat clopote de un vaier crud .
Se – nclină – n rădăcini pădurea
îngheţată de tristeţe şi îmbrăcată în foşnet nud .

De groază , cu aripi tremurate
se strâng în braţe oasele străbune .
Într – o severă şi grea identitate
dreptatea – i ucisă de jivine .

La răscruci de autostrăzi e – o dramă ,
prin spitale aleargă o nebuloasă .
Deşi e moartă se învârte după soare ,
până şi – n cărţi pătrunde nemiloasă .

Se văd pe dinăuntru ca – ntr – un tablou electric
mizerii bântuite cu voturile în teacă .
O crustă ca de piatră pe obraz îşi poartă
suita de ovaţii din carnea lor opacă .

Toate cele opt , sau câte minuni mai sunt ,
au coatele rănite de traversele rămase .
Pe şine mai avem ecouri din ruini
cărate cu vagoane în conturile grase .

E zi şi totuşi , fumegând , speranţa
ca o fiară îşi întinde gheara
să mai pipăie o dată ţara – n care minunile pătrund
pe la DNA , dimineaţa , la prânz şi seara .

Cu preţul de – a rămane doar o nuieluşă ,
la ştiri bat clopote de un vaier crud .
Se – nclină – n rădăcini pădurea
îngheţată de tristeţe şi îmbrăcată în foşnet nud .

bkrik-kraska

Legănare dulce

Publicat pe


Dumnezeu , schiţează cu – n deget ştiutor
pereţii plini de lujeri adânc la mine în carne …
David Ionel Romulus

Asurzitoare , ziua îmi bate în fereastră
cu coapsele ei zvelte de tamarini nebuni .
Cu un şold pe jumătate în voal de iarbă albastră
înfloresc pe draperie reflexele – a doi sâni .

Sus , jos , şi pretutindeni , lumina se aşterne
când Dumnezeu , schiţează cu – n deget ştiutor
pereţii plini de lujeri adânc la mine în carne
cu armonii legate de un balet color .

Cum stau în aşternuturi ascult fântâna mării
ce îmi zâmbea din uşă cu trupul cum sunt crinii .
Se aşează lângă mine în freamăt de corăbii
făcând din ziduri valuri în umbrele tăcerii .

Se răspândesc cu zbucium în braţele blajine
zâmbind în joacă pe frumosul trup .
Un nevinovat lăstar apare lângă mine
ferindu – şi strălucirea de foamea mea de lup .

În voie îi cutreier magnificile -i forme
şi mă – mbătam privindu – l în ceasul dimineţii .
O şoaptă ii stă prinsă , coboară să mă cheme
în legănarea dulce din frăgezimea vieţii .

Asurzitoare , ziua îmi bate în fereastră
cu coapsele ei zvelte de tamarini nebuni .
Cu un şold pe jumătate în voal de iarbă albastră
înfloresc pe draperie reflexele – a doi sâni .

1235257_498669386891670_356711141_n

Răbdare şi destin

Publicat pe


Păzit de Cer , cu pâinea în mâna şi vinul în pahar ,
mi – s toate creier , carne şi amor divin .
David Ionel Romulus

Ca un bilet de bal , de – a valma , cam ciudat ,
răbdând şi fără plângeri , prin coaste înjungheat .
Vibrez asemeni unui cer pe săbii cocoţat
ce încinge cu cinci unghii un coif îmbălsămat .

Din talpa mea geroasă la pletele cernite
suspin prin ramuri dezgolite ca un izvor de ploaie .
Destinu – mi ca un câine , clipind privea departe
făcându – mi din răbdare un strop de miere mie .

Singur se aţâţă pe rugul plin de munci
şi tot ce – i gustă gura se amestecă cu fierea .
Ca o rană dintr – un sân cu lănci
îmi apăs pe piept dreptatea ce – mi răzbună firea .

Râd cu haz la viaţă , cu farmec înrămat ,
la îngheţatul soare cu pupile seci .
Luând drept martori matrozi cu râsul cam ciudat
fără să mă plâng că au degetele reci .

Par un zugrav de soartă , de ziuă mohorâtă ,
smulgând din pietre o linişte adâncă .
Dând unora nelinişti , altora ispită ,
ca un bucătar funebru ce fierbe un colţ de stâncă .

Păzit de Cer , cu pâinea în mână şi vinul în pahar ,
mi – s toate creier , carne şi amor divin .
Îmi fac răbdarea ibovnică şi dar ,
Iubito , vei citi zâmbind în ultimul ziar !

Ca un bilet de bal , de – a valma , cam ciudat ,
răbdând şi fără plângeri , prin coaste înjungheat .
Vibrez asemeni unui cer pe săbii cocoţat
ce încinge cu cinci unghii un coif îmbălsămat .

love-cink-paper

Viciul meu

Publicat pe Actualizat pe


De – o viaţă te iubesc definitiv
Şi te împart pe mici felii de pâine .
Eşti viciul meu , mă simt beţiv ,
Din tine mă îmbăt şi mâine .

Pe dinăuntru mă cuprinzi
Şlefuită în raiul ce tresaltă .
Cu muguri verzi , perfect rotunzi ,
Ai zâmbetul unealtă .

Cu – acelaşi zâmbet îmi reverşi
Pe gura mea o gură
Când iar respir în zeci de paşi
Vulcan din carne pură .

Cu buzele flămânde te sărut pe geană
Când stele abia născute respiră în ochii tăi .
Te iubesc , femeie , iubita mea icoană ,
Eşti substantiv fierbinte şi versul meu dintâi .

De – o viaţă te iubesc definitiv
Şi te împart pe mici felii de pâine .
Eşti viciul meu , mă simt beţiv ,
Din tine mă îmbăt şi mâine .

tenebra5(2896)