catarg

Încă o zi

Publicat pe Actualizat pe


gonesc corăbii prin ierburile surde
cu părul prins în ciuturi
într – o tulpină de apus
am gâtul ţeapăn de nevăzute riduri
lângă un fir de iarbă
ce marea la compus

în paradisul mării catargul lui îmi cântă
muşcând din carnea unei fiare
zăpezi de vişine coapte
între două vârste a aceleiaşi clipe
lângă o lună de papaya ce mă ascultă în şoapte

simt timpul cum foşneşte prin mine
în iarba cu gene pătrate
când ziua – abia se adună
şi ploaie cu viori colorate

ce bine de mine
ce bine că eşti

David Ionel Romulus17-rzhavchina-fon

Sursa foto : GoodFon.su

Anunțuri

Catargul

Publicat pe


Catargul colorat cu vise înfloreşte pe ochiul crud al mării .
David Ionel Romulus

Ne – am prins catarg pe suflet , gigantic , cât o mare ,
al vieţii fără moarte ce – şi lasă în urmă un gând .
Din cremene şi rouă ne – am tipărit sub soare
un descântec de lumină , verde şi rotund .

Ne – am prins izvorul ierbii de vârful unei aripi ,
puterea unei pietre ce ne – a pătruns în os .
Ne hrănim din vânt , din păsări şi din greieri ,
din coardă de vioară , dintr – un nuc umbros .

Ne – am prins zăpezi pe umeri şi munţi de stele în şoapte ,
fiecare zi , ploi de flăcări vii .
Tulpini de anemone cu gust de mere coapte ,
buza unei note , puterea de a fi .

Ne – am prins înaltul şi adâncul , romburi şi pătrate ,
geometrii de vise , timpul care geme .
Imperii ce răsfaţă drumuri neumblate
ce  urcă încet spre lună atunci când cerul doarme .

Ne – am prins cuvinte nerostite şi sunet de corăbii ,
cuib de curcubee şi universul lor .
Leagăne de fluturi , iedere cu săbii ,
umbra unei sfere în caligrafia aştrilor ce mor .

Ne – am prins catarg pe suflet , gigantic , cât o mare ,
al vieţii fără moarte ce – şi lasă în urmă un gând .
Din cremene şi rouă ne – am tipărit sub soare
un descântec de lumină , verde şi rotund .

 

 

korablik-parus-serdce

Te pot privi

Publicat pe Actualizat pe


Legea poeziei mă apără flămândă…
David Ionel Romulus

Te pot privi o viaţă , ca focul carul mare
căci legea poeziei mă apără flămândă .
Mai aspră ca deşertul străbătut de care
prin insomnii de gheaţă care stau la pândă .

Ne – am ridicat prin vreme pe ritmuri de argint
cu ochii plini de roua sălciilor de vară .
Când macii cântau doine cu vorbe de alint
în jăratec alb încins de o chitară .

Te pot privi pe dealul ce atinge buza unui nor
şi mai ales în secunda timpului ce ascultă
înaltul soarelui pictat de un tenor
pe un cer aprins de ierburi cu braţe ce exultă .

Te pot privi prin spicul cu muguri de lumină
ce înfloreşte malul unui lan de nuferi
când îmi redai catargul colorat cu vise
pe ochiul crud al mării ce – mi urcă peste umeri .

Te pot privi prin toate , printr – un pluton de umbre ,
pe puntea unei zile cu zâmbet de mătase .
Aproape de fereastra brazdelor flămânde
ce iau forma ta de templu adânc la mine în oase .

Te pot privi o viaţă , ca focul carul mare
căci legea poeziei mă apără flămândă .
Mai aspră ca deşertul străbătut de care
prin insomnii de gheaţă care stau la pândă .

ulica-chelovek-gitara-muzyka

Primăvara din tine

Publicat pe


Iubito , e atâta primăvară în tine cât o mare în larg !
David Ionel Romulus

Se agită cerul ca un tren în gară ,
În orice limbă – ar fi tu înfloreşti .
Mă plesneşte foamea unei ploi de vară ,
Din palma ta , iubito , scriu poveşti !

Nisipul soarelui îmi pulsează în tâmplă
Într – un schimb fantastic de culori .
Lângă lupii suri o lumină simplă ,
Iubito , eşti ca o torţă – ntr – un tunel de nori !

Bucuroşi cocorii îşi petrec eşarfa
Şi ne îmbie să muşcăm din al cerului catarg .
Plouă cu ciorchini cu luna coregrafă ,
Iubito , e atâta primăvară în tine cât o mare în larg !

Mai vorbeşte – mi de extazul ierbii
Ca o felină a ultimilor stele .
Sub lămpi de albatroşi ai sorţii ,
Iubito , eşti vara gândurilor mele !

Fluturi somnambuli clocotesc sub gene
Şi duc vârtejul iubirii departe .
Umbra ta se întinde în fâşii de vene ,
Iubito , eşti mireasma filelor de carte !

nastroeniya-devushka-zont-3051

Natura râde în cămaşa ta

Publicat pe Actualizat pe


Din ochii tăi se îmbracă iarba
Când munţii au trup de zăpadă ,
Se macină , auzindu – i cum se miră :
de unde atâta verde de baladă ?

Brăzdat de nori curtaţi de undă
Ca un crin într – o pădure ,
Sub catarg de lună blândă ,
Iubito , cer senin la tâmple sure .

Şi păsările vor la stele ,
Şi noaptea vrea o zi senină ,
Te simt adânc înfiptă în piele ,
Priveşte , din umbra ta iese lumină .

Iubito , îmi eşti ţărmure de mare
Cu valuri şi alge pe buze ,
Un colosseum de culoare
Sub cearceaful meu de frunze .

În stânga şi în dreapta noastră
Ca un arcuş de plete roşii ,
Natura râde în cămaşă
Şi nu mai vrea să cadă morţii .

Din ochii tăi se îmbracă iarba
Când munţii au trup de zăpadă ,
Se macină , auzindu – i cum se miră :
de unde atâta verde de baladă ?11happy-girl-in-the-grass-28859-1680x1050

Clepsidra şi timpul …

Publicat pe Actualizat pe


Fragilă fântână cu sunete albe ,
Corăbii fantomă porţi pe-al tău val ,
Duhul din lampă nisipul îţi cerne
Să caute o perlă pierdută la mal .

La ţărmul tău , timpul  , plânge tăcut
Cu lacrimi de stele prin deşertul arid ,
Ana morgana cu părul din lut
Îşi caută ,iubirea , ascunsă în zid .

Vise scurgi prin labirinte ondulate
Cu vântul din pupă alergi suspinând ,
În ritmuri de salve cu zile curate
Doi irişi de fată se prind de un gând .

Întoarsă din nou , te scuturi de neguri ,
Culoare naşti în abisul ancestral ,
Lumi paralele legate cu vremuri
Mai poartă prin ea , iubirea , viral .

O lume eşti tu dincolo de vise
Când pendulul se va fi oprit de mult ,
În tine aş vrea să stau legat precum , Ulise ,
De catargul vieţii , fulger şi tumult !Valeria Mahok