cer

Vis

Publicat pe


Când zânele sfarmă lămpi pe cerul cu vârfuri de iarbă la glezne…
David Ionel Romulus

M – am prins de o fărâmă de gând
sfidând o frunză de argint pe – o salcă ,
târziu în unghiul albastru al orelor
când noaptea îşi scoate cămaşa
în faţa unui păpuşar ceresc .

Alunec precum o pană de cocor
urmăndu – şi ursita ce vede pământ
în goana ultimului gând trezit
la mânerul sacoşei ce poartă felii de cuvinte
ce se rotesc în jurul meu ca timpul în secundă .

Eram atât de tânăr , asemenea unei mâini
ce aşează curcubeul la marginea ploii ,
când zânele sfarmă lămpi pe cerul
cu vârfuri de iarbă la glezne
pe muzica unei virgule de aţă .

După ce ascult prima măsură ,
păzit de – al cailor galop ,
un verb se naşte din cutremur
pe adierea unui vis
ce cântăreşte două gene în joaca gândului nescris .

dreams-light-mechty-banka-svet

Sursa foto : GoodFon.su

Iarna

Publicat pe Actualizat pe


Aş face portretul iernii doar din pacea ce învăluie pădurea .
David Ionel Romulus

Se agită îndelung pădurea în năvoduri cu ecouri
de parcă şi – ar trage o foaie albă de hârtie peste ea ,
nefiresc de curată , ademenind răsăritul şi apusul
din acelaşi punct fix .
Creşte ameninţând cerul , jefuind curcubee din tulpina
păsărilor de cursă lungă .
Într – un colţ o linie sălbatică de nor îngheţat cu florile în braţe
eliberează bucurii din orologiul unui astru agăţat de umbra unui munte .
Straşnică bucurie , straşnică frumuseţe a mai cuprins pădurea
în visul de dinaintea zilei de iarnă .

muzhchina-kurtka-zima-sneg-fonar

Sursa foto : GoodFon.su

Vântul

Publicat pe Actualizat pe


Frumos se înalţă în toate din veşnicul lui puls…
David Ionel Romulus

Pe un perete atârnă un spadasin gigantic
ce pare că ar fi un pirat nebun .
Călare stă pe o frunză şi spulberă clişee
când taie pe la colţuri cerul , cu foarfece de fum .

În mână ţine o coardă legată de o potcoavă ,
e ruptă din sărutul unui pom pitic .
Cu praful se răsfaţă şi încet coboară
alături de un nud cu amprentă de granit .

Are pas ştrengar , în puls îi stă geneza ,
tandru şi sălbatic împrejmuieşte casa ,
vâsleşte când nu zboară în culcuş de rouă
pe nesfârşirea unei ploi ce – i tulbură cămaşa .

Lumina bate invers şi are chipul lui ,
ochii îi fierb rubine de măcieş în soare ,
toate – i izvoresc din aluatul cerului ,
exact în clipa când adoarme pe cărare .

Pe un perete atârnă un spadasin gigantic
ce pare că ar fi un pirat nebun .
Călare stă pe o frunză şi spulberă clişee
când taie pe la colţuri cerul , cu foarfece de fum .

list-opavshiy-osen-makro

Sursa foto : GoodFon.su

Toamna

Publicat pe Actualizat pe


Tu pari a fi venită din pleoapa unei frunze ce a uitat să cadă …
David Ionel Romulus

Tu pari a fi venită cu buzele prin iarbă ,
din pleoapa unei frunze ce a uitat să cadă .
Din ibişi ce măsoară extazul ce se scurge ,
din năluci de îngeri cu haine de paradă .

Tu pari a fi venită din râul ce respiră
un ciorchin de stele pe muzică de flori
muşcând din cerul beat o aripă de flutur
ce deschide un lacăt sub un catarg de nori .

Din soarele ce împleteşte sub crengi un strop de rouă ,
din strugurii ca pruna , din ciute ce ameţesc pădurea ,
din ochii unui greier când totul se aprinde
în culori de vin roşu ce – i cuprind privirea .

Tu pari a fi venită din rădăcini nebune ,
din fantezia cuvintelor ce – ţi scriu
când verdele se leagănă pe sfere
şi se multiplică în vers portocaliu .

Tu pari a fi venită pe un copac ce umblă
pe solzi de păstrăvi verzi , undeva la ţară ,
pictând pe cer catapetesme
şi pe alei statui în sunet de chitară .

Tu pari a fi venită cu buzele prin iarbă ,
din pleoapa unei frunze ce a uitat să cadă ,
din ibişi ce măsoară extazul ce se scurge ,
din năluci de îngeri cu haine de paradă .

osen-listya-listopad-doroga

Marea

Publicat pe Actualizat pe


Veşmântul tău de doamnă doar poeţii îl cântă
luând drept martori norii ce te ating pe frunte …

David Ionel Romulus

Ar fi prea scurt să – ţi spun acum la ceas de seară
citind culoarea vie pe gura – ţi crudă în noapte
că armonia dulce ţi – e rochie de seară
pe pielea ta ferbinte ce miroase a vară .

Din valuri de nisip îmi creşti , râzând , în mine ,
tu , care – mi legeni somnul cu mângâieri uşoare .
Într – un izvor ce împarte un potop de linii
când ne învelim cu cerul răsfăţat de soare .

Cu legănări de valuri pe trupul tău de aramă
îţi aranjezi în plete o briză colorată
plutind pe nesfârşirea unui albatros de piatră
ce – mi cuprinde cu privirea măreţia – ţi , toată .

Veşmântul tău de doamnă doar poeţii îl cântă
luând drept martori norii ce te ating pe frunte .
Neputând pricepe de eşti cerul în oglindă
sau lumina frumuseţii ce ne arată o pildă .

Ar fi prea scurt să – ţi spun acum la ceas de seară
citind culoarea vie pe gura – ţi crudă în noapte
că armonia dulce ţi – e rochie de seară
pe pielea ta ferbinte ce miroase a vară .

sunset-boat-ria-de-aveiro

Drapelul

Publicat pe


Avem o singură certitudine în culorile tale ,
Dumnezeu , s – a îndrăgostit de raza
care – nfăşoară muntele ce ne stă de pază .

El pregătea muzica soarelui în eşarfa
albastră cu constelaţii de zâmbete deasupra luminii .
O privea în ochi , stând cocoţat pe ecoul
unor râuri de spice , zâmbind la fiecare atingere
a brazdelor flămânde cu miros de fîn .
Atât de înalt privea strigătul păsărilor
încât aripile lor şlefuiau cerul pe o parte , pământul pe alta
colorându – ne retina cu iubirea ce ne naşte rădăcina .

steag.gif

Catargul

Publicat pe


Catargul colorat cu vise înfloreşte pe ochiul crud al mării .
David Ionel Romulus

Ne – am prins catarg pe suflet , gigantic , cât o mare ,
al vieţii fără moarte ce – şi lasă în urmă un gând .
Din cremene şi rouă ne – am tipărit sub soare
un descântec de lumină , verde şi rotund .

Ne – am prins izvorul ierbii de vârful unei aripi ,
puterea unei pietre ce ne – a pătruns în os .
Ne hrănim din vânt , din păsări şi din greieri ,
din coardă de vioară , dintr – un nuc umbros .

Ne – am prins zăpezi pe umeri şi munţi de stele în şoapte ,
fiecare zi , ploi de flăcări vii .
Tulpini de anemone cu gust de mere coapte ,
buza unei note , puterea de a fi .

Ne – am prins înaltul şi adâncul , romburi şi pătrate ,
geometrii de vise , timpul care geme .
Imperii ce răsfaţă drumuri neumblate
ce  urcă încet spre lună atunci când cerul doarme .

Ne – am prins cuvinte nerostite şi sunet de corăbii ,
cuib de curcubee şi universul lor .
Leagăne de fluturi , iedere cu săbii ,
umbra unei sfere în caligrafia aştrilor ce mor .

Ne – am prins catarg pe suflet , gigantic , cât o mare ,
al vieţii fără moarte ce – şi lasă în urmă un gând .
Din cremene şi rouă ne – am tipărit sub soare
un descântec de lumină , verde şi rotund .

 

 

korablik-parus-serdce

Suntem

Publicat pe Actualizat pe


Fiindcă suntem hrăniţi din măduvă de lună…
David Ionel Romulus

Fiindcă suntem adesea atât de nebuni
şi ne hrănim din măduvă de lună
hai să râdem atunci când vom bea
ca doi menestreli pe o planetă nebună .

Fiindcă suntem atât de bogaţi
şi ne – am născut din aceeaşi poveste ,
râdem şi plângem când cerul va sta
pe masa tăcerii tras de un cleşte .

Fiindcă suntem atât de ciudaţi
şi ne topim adânc în palme
suntem laguna dintr – un bob de cafea
căzută într – o ceaşcă plină cu basme .

Fiindcă suntem atât de fierbinţi
până ce veacul din cărţi va cădea
hai să făurim din lut două roţi
şi  un munte să tragem pătrat la rindea .

Fiindcă suntem , şi suntem o cupă
din care se bea iubire sadea
hai să împletim stâncă şi apă
şi – apoi să ne punem iubirea în ea .

d45fc34f33daa0a4ec69v7223cc366b9a