Amănunte rostite XIV


o atingere lină
mântuie strada
legată cu o mie de frânghii
de mâna ce a creat muzica
picurând din chitară
speranţe la tot pasul

David Ionel Romulus

chelovek-gitara-muzyka-1

Sursa foto : GoodFon.su

Reclame

Te pot privi


Legea poeziei mă apără flămândă…
David Ionel Romulus

Te pot privi o viaţă , ca focul carul mare
căci legea poeziei mă apără flămândă .
Mai aspră ca deşertul străbătut de care
prin insomnii de gheaţă care stau la pândă .

Ne – am ridicat prin vreme pe ritmuri de argint
cu ochii plini de roua sălciilor de vară .
Când macii cântau doine cu vorbe de alint
în jăratec alb încins de o chitară .

Te pot privi pe dealul ce atinge buza unui nor
şi mai ales în secunda timpului ce ascultă
înaltul soarelui pictat de un tenor
pe un cer aprins de ierburi cu braţe ce exultă .

Te pot privi prin spicul cu muguri de lumină
ce înfloreşte malul unui lan de nuferi
când îmi redai catargul colorat cu vise
pe ochiul crud al mării ce – mi urcă peste umeri .

Te pot privi prin toate , printr – un pluton de umbre ,
pe puntea unei zile cu zâmbet de mătase .
Aproape de fereastra brazdelor flămânde
ce iau forma ta de templu adânc la mine în oase .

Te pot privi o viaţă , ca focul carul mare
căci legea poeziei mă apără flămândă .
Mai aspră ca deşertul străbătut de care
prin insomnii de gheaţă care stau la pândă .

ulica-chelovek-gitara-muzyka

Anotimp cu iarba căruntă


Un clopot de rouă cu vocea de sticlă
poate să sfarme în valuri o mare adâncă .
David Ionel Romulus

Învăţ să fiu iarnă pe stânci de ceruri albastre ,
Învăţ să fiu marmura doinelor cu pleoape deschise ,
Învăţ să fiu anotimpul cu iarba căruntă ,
Învăţ să fiu iarna ce arde ca o ploaie măruntă .

Învăţ să fiu cerb ce paşte flori de urzică
Dintr – o fântână de piatră unde luna se culcă
Pe un clopot de rouă cu vocea de sticlă
După ce sfarmă în valuri o mare adâncă .

Învăţ să fiu iarna cu gust de baladă ,
Învăţ să fiu tren pe o rază de undă ,
Învăţ să fiu munte cu tunet şi cruce
Atunci când nu mai știe zăpada încotro să o apuce .

Învăţ metafora greierilor cu chip de meduze
În faguri de lut cu cercuri topaze ,
În pâlnia stelelor cu varf de lagune
În veşnic galop de frunze nebune .

Învăţ să fiu iarna cu guler de vară ,
Învăţ să fiu cântec prins la rever ,
Învăţ să fiu iarna cu corzi de chitară ,
Un punct cardinal cu fibră de fier .

tenebra.new.year2015 (290)

Natura râde tandru şi ne cântă acapela


Pe un colţ alb de hârtie , vizavi de geana ta
Urc pe trepte ce coboară printre boabe de cafea ,
Doar cu coarda de chitară agăţat de un colţ de cer
Practic alpinism de vară în parfumul din eter .

Într – un joc de artificii sub un curcubeu de flori
Simt cum norii stau de veghe între frunzele din meri .
Număr gânduri , număr şoapte , număr pagini de apus
Între palmele de soare , ard , visez cum m – au sedus .

Inspir adânc un aer proaspăt , iarba geme de la vânt
Văd natura cum respiră îndrăgostită de cuvânt ,
Cum pătrunde impunătoare stând supusă lângă punct
Ca un grănicer de veghe peste cerul elegant .

Clocotesc de viaţă pomii , greierii nechează în cor ,
Fluturi cu zăbala în gură galopează în decor ,
Printre fire necosite , ondulate cu dantele,
Părul tău dansează sârba într – o livadă cu perle .

Pe un portativ de pânză stelele se prind în joc
Şi se împing ca nişte arcuri în bobiţele de soc .
Orizontul râde tandru şi ne cântă acapela ,
Doamne , ce frumos îţi întrebuinţezi acuarela !

tene49(3497)

În tine eu mă mut


Când de cer se agaţă luna
şi când ziua nu e zi
Aştern metafore pe pernă
să conjugăm verbul a fi .

A fi sau a nu fi ,
dilemă sau citat ,
Eu sunt , tu eşti , vom fi
cu iubire infestaţi.

Cu iubire infestaţi
ne încântă iară – şi vara
Şi singuri printre cărţi
topim lumină – n ceară .

Topim lumină – n ceară
iubita mea şi mâine
Cântându – ţi la chitară ,
eu nu mai plec din tine .

Eu nu mai plec din tine
cântare cu sărut ,
De mai trăiesc şi mâine
în tine eu mă mut .

tene49(3407)

WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: