Doare timpul crescut peste umeri

Doare timpul crescut peste umeri ,
Brăzdată e fruntea de doruri târzii ,
O viaţă întreagă croită pe drumuri ,
Stiam că exişti , ştiam că ai să – mi vii .

Vise creşteam în buzunarele goale ,
Speranţe curate purtam la rever ,
Plutind în lumea ce se prăvale
Sub zidul albastru căzut de pe cer .

Vorbeam cu vântul la colţ de stradă ,
Puneam sechestru pe nopţile reci ,
Suflând în palme , făcând şaradă
De vorbele goale cu suflete seci .

Deznodam valuri prinse în chingi ,
Numai cu verbe.
Priveşte – mă  iubito , cu gene lungi ,
Dansez sârba cu viaţa , noi suntem fraţi !

Doare timpul crescut peste umeri ,
Oarbă e soarta când bate în clopot .
Acoperă lespezi pline de temeri ,
Viaţa e vie  las – o să râdă în hohot !