Amănunte rostite X


ultima întrebare consuma combustibilul propriului univers printre picături uriaşe de rouă pură sub pleoapa de jos a cerului ciocnind iluzii în căni de porţelan pline de transformări a ultimului strat de şoaptă aproape simultan inima - i bate timid ambalată într-o frumoasă notă sentimentală ţinându - se strâns de umerii goi al unui instrument ce … Continuă să citești Amănunte rostite X

Târzie doamnă


Geometria , plutitoare a frunzelor , caută bătăile inimii conjugate într - un anotimp . David Ionel Romulus Târzie doamnă cu aştri pogorând în ceaţă îmi torni pe buze must de sâni nebuni , ca într - un vârtej , de perle , ce - mi biciuie pe faţă muşcături de fiară din creştet până … Continuă să citești Târzie doamnă

Amănunte rostite IX


În drumul spre iarnă timpul s - a oprit pe aici. David Ionel Romulus o frăgezime divină modelează umbre deasupra unei alei atingând buza unui felinar ce priveşte în linie dreaptă liniştea nevăzută ce - şi poartă cerul  în spate trupuri fără trupuri jertfe fără sânge doar culori ce ascultă aerul din oasele unui zid cât … Continuă să citești Amănunte rostite IX

Când cerul atinge cu talpa cocorii


Cerul pictează un freamăt sălbatic pe un nud de frunze căzând ... David Ionel Romulus Cerul abia se mai ţine , doar ficţiuni în formă de lei . Un răget decapitează lumina pe patul frunzelor de tei . Cu mâna atinge pădurea , ia forme de glas sub pământ , sculptând forme de rouă şi … Continuă să citești Când cerul atinge cu talpa cocorii

Umbre în cadenţă


Iubito eşti binele meu , matur şi acut ! David Ionel Romulus Când pe străzi baluri se arată , în patimi de vânt arde un dor . Se aude , sălbatic , cum bate în poartă turme de frunze  şi vocile lor . Mâine , poimâine , acelaşi decor , umbre în cadenţă aleargă călări … Continuă să citești Umbre în cadenţă

Amănunte rostite – I


se lasă searaIubitocerul imparte mirări și impresiiîmpotrivindu-se parcă din răsputerica la o nuntă de ploaie bogată( jumătate de ceas )lăsând liniștea să zacă dezmoștenităîn pupila unei doamnece stă rezemată și cuibărităîntr - un colț de timpuitându - se la noicu rădăcinile hoinarepentru încă o noaptese lasă searaiubitoacoperă - mi inimacu palma ta Sursa foto : … Continuă să citești Amănunte rostite – I

Azi e toamnă , draga mea !


În pragul uşii cerul doarme Acoperit de umbra ta , Ca o cămaşă strânsă în palme , Azi e toamnă , draga mea ! Eşti atâta de frumoasă , Gânduri cresc în jurul tău , În noi avem toamna mireasă Şi pe la tâmplă un spic de grâu . Din calendar ne strigă ziua , … Continuă să citești Azi e toamnă , draga mea !

Natura râde în cămaşă


Din ochii tăi se îmbracă iarbacând munţii au trup de zăpadă .Se minunau cu voce tare :- De unde atâta verde de baladă ? Brăzdați de nori , curtaţi de undă ,ca un crin într - o pădure ,sub un catarg de lună blândă ,Iubito ești cer senin la tâmple sure ! Şi păsările vor la … Continuă să citești Natura râde în cămaşă