iarba

În timp ce primăvara ne priveşte de mai aproape

Publicat pe Actualizat pe


sub privirea stelelor
luna adoarme cu vântul în braţe
şlefuind umbra unui fir de iarbă
ce stă arcuit între două unde
ale aceluiaşi vis

în somnul grădinii mărginite de stele
o ciudată balerină
aşteaptă un petic de lumină
dezertat dintr – un mozaic de gheaţă
langâ un pom
aproape bătrân
ce defilează singur prin curte
mereu la ora când luna adoarme
născocind primăveri
cum nu voi mai găsi niciodată

se uita în stele
derutând norii cu frunze uscate
aproape de faţa pământului
şoptindu – mi la ureche
câte – n lună şi – n stele

technology-ecology

Sursa foto : GoodFon.su

Anunțuri

Încă o zi

Publicat pe Actualizat pe


gonesc corăbii prin ierburile surde
cu părul prins în ciuturi
într – o tulpină de apus
am gâtul ţeapăn de nevăzute riduri
lângă un fir de iarbă
ce marea la compus

în paradisul mării catargul lui îmi cântă
muşcând din carnea unei fiare
zăpezi de vişine coapte
între două vârste a aceleiaşi clipe
lângă o lună de papaya ce mă ascultă în şoapte

simt timpul cum foşneşte prin mine
în iarba cu gene pătrate
când ziua – abia se adună
şi ploaie cu viori colorate

ce bine de mine
ce bine că eşti

David Ionel Romulus17-rzhavchina-fon

Sursa foto : GoodFon.su

Toamna

Publicat pe Actualizat pe


Tu pari a fi venită din pleoapa unei frunze ce a uitat să cadă …
David Ionel Romulus

Tu pari a fi venită cu buzele prin iarbă ,
din pleoapa unei frunze ce a uitat să cadă .
Din ibişi ce măsoară extazul ce se scurge ,
din năluci de îngeri cu haine de paradă .

Tu pari a fi venită din râul ce respiră
un ciorchin de stele pe muzică de flori
muşcând din cerul beat o aripă de flutur
ce deschide un lacăt sub un catarg de nori .

Din soarele ce împleteşte sub crengi un strop de rouă ,
din strugurii ca pruna , din ciute ce ameţesc pădurea ,
din ochii unui greier când totul se aprinde
în culori de vin roşu ce – i cuprind privirea .

Tu pari a fi venită din rădăcini nebune ,
din fantezia cuvintelor ce – ţi scriu
când verdele se leagănă pe sfere
şi se multiplică în vers portocaliu .

Tu pari a fi venită pe un copac ce umblă
pe solzi de păstrăvi verzi , undeva la ţară ,
pictând pe cer catapetesme
şi pe alei statui în sunet de chitară .

Tu pari a fi venită cu buzele prin iarbă ,
din pleoapa unei frunze ce a uitat să cadă ,
din ibişi ce măsoară extazul ce se scurge ,
din năluci de îngeri cu haine de paradă .

osen-listya-listopad-doroga

Legănare dulce

Publicat pe


Dumnezeu , schiţează cu – n deget ştiutor
pereţii plini de lujeri adânc la mine în carne …
David Ionel Romulus

Asurzitoare , ziua îmi bate în fereastră
cu coapsele ei zvelte de tamarini nebuni .
Cu un şold pe jumătate în voal de iarbă albastră
înfloresc pe draperie reflexele – a doi sâni .

Sus , jos , şi pretutindeni , lumina se aşterne
când Dumnezeu , schiţează cu – n deget ştiutor
pereţii plini de lujeri adânc la mine în carne
cu armonii legate de un balet color .

Cum stau în aşternuturi ascult fântâna mării
ce îmi zâmbea din uşă cu trupul cum sunt crinii .
Se aşează lângă mine în freamăt de corăbii
făcând din ziduri valuri în umbrele tăcerii .

Se răspândesc cu zbucium în braţele blajine
zâmbind în joacă pe frumosul trup .
Un nevinovat lăstar apare lângă mine
ferindu – şi strălucirea de foamea mea de lup .

În voie îi cutreier magnificile -i forme
şi mă – mbătam privindu – l în ceasul dimineţii .
O şoaptă ii stă prinsă , coboară să mă cheme
în legănarea dulce din frăgezimea vieţii .

Asurzitoare , ziua îmi bate în fereastră
cu coapsele ei zvelte de tamarini nebuni .
Cu un şold pe jumătate în voal de iarbă albastră
înfloresc pe draperie reflexele – a doi sâni .

1235257_498669386891670_356711141_n

Catargul

Publicat pe


Catargul colorat cu vise înfloreşte pe ochiul crud al mării .
David Ionel Romulus

Ne – am prins catarg pe suflet , gigantic , cât o mare ,
al vieţii fără moarte ce – şi lasă în urmă un gând .
Din cremene şi rouă ne – am tipărit sub soare
un descântec de lumină , verde şi rotund .

Ne – am prins izvorul ierbii de vârful unei aripi ,
puterea unei pietre ce ne – a pătruns în os .
Ne hrănim din vânt , din păsări şi din greieri ,
din coardă de vioară , dintr – un nuc umbros .

Ne – am prins zăpezi pe umeri şi munţi de stele în şoapte ,
fiecare zi , ploi de flăcări vii .
Tulpini de anemone cu gust de mere coapte ,
buza unei note , puterea de a fi .

Ne – am prins înaltul şi adâncul , romburi şi pătrate ,
geometrii de vise , timpul care geme .
Imperii ce răsfaţă drumuri neumblate
ce  urcă încet spre lună atunci când cerul doarme .

Ne – am prins cuvinte nerostite şi sunet de corăbii ,
cuib de curcubee şi universul lor .
Leagăne de fluturi , iedere cu săbii ,
umbra unei sfere în caligrafia aştrilor ce mor .

Ne – am prins catarg pe suflet , gigantic , cât o mare ,
al vieţii fără moarte ce – şi lasă în urmă un gând .
Din cremene şi rouă ne – am tipărit sub soare
un descântec de lumină , verde şi rotund .

 

 

korablik-parus-serdce

Un fir de vânt

Publicat pe Actualizat pe


Firul de vânt pe aripa unei păsări respiră primăvară …
David Ionel Romulus

Un fir de vânt se târăşte cu mâinile în nedumeririle cotidiene ,
amuţit de cearcănele unui nor dezertor , născocind umbre ce defilează cu paşi rigizi şi metalici .
Parcă stă burduşit de fulgerele ce  au pierit astă vară .
Cu  un şold întors spre soare , cu părul umed de rouă ,
firul de vânt taie mareea în două spre un ţărm de cer albastru .
Îl devorează , îl ciupeşte de obraz ,
şoptind la urechea fiecărui fir de iarbă , aşa mai în zeflemea , că iarna ,
draga de ea , se clatină în van la fereastra vapoarelor de catifea .
Doar glasul lui se aude  strecurandu – se sub streşina în care picură cerul
privind la un clopoţel alb , naufragiat între zăbrelele unui gărduleţ îndrăgostit de o scară .
Deodată , se tencuieşte cerul .
Firul de vânt se spăla pe faţă cu norii , zâmbindu – mi cu ochii , a primăvară !

origami-zhuravli-llistya

Amănunte rostite – VI

Publicat pe Actualizat pe


Te – am visat , Copilărie , îmbrăţişând pata albă – a unui gând !
David Ionel Romulus

  Stăteam ghemuit , ca un copil cu câteva seminţe în buzunar
şi praştia în mâna dreaptă salutându – te de la fereastră .
Îţi făceam cu mâna din cealaltă parte a pământului
înlocuind păsările cu caligrafia ultimilor stele , în complicitate cu viaţa .
Te – am visat în zăpadă , răsărit şi apus , în frăgezimea ierbii şi cu faţa în pluş .
Cum mă priveşti dintr – un curcubeu de poveste ,  a copilăriei tulpină .
Dumnezeieşte !

sad-little-boy-lookinvg-up.jpg

Amănunte rostite – IV

Publicat pe


Iubito , ești iarba ce mă ține în picioare !
David Ionel Romulus

Iubito,
verde descântec
prin văpaia ta
sufletul meu tandru înoată .
Iubito ,
rugă – nverzită
de îngeri nebuni
mușc din tine
ca piatra din vatră .
Iubito ,
verde ninsoare
pulsează iarba
în tine fără încetare .
Iubito ,
pură arcadă
zborul din noi
încântă o mare .
Iubito ,
ești iarba ce mă ține în picioare !

keira-knightley-fotosessiya-5072