lumina

În timp ce primăvara ne priveşte de mai aproape

Publicat pe Actualizat pe


sub privirea stelelor
luna adoarme cu vântul în braţe
şlefuind umbra unui fir de iarbă
ce stă arcuit între două unde
ale aceluiaşi vis

în somnul grădinii mărginite de stele
o ciudată balerină
aşteaptă un petic de lumină
dezertat dintr – un mozaic de gheaţă
langâ un pom
aproape bătrân
ce defilează singur prin curte
mereu la ora când luna adoarme
născocind primăveri
cum nu voi mai găsi niciodată

se uita în stele
derutând norii cu frunze uscate
aproape de faţa pământului
şoptindu – mi la ureche
câte – n lună şi – n stele

technology-ecology

Sursa foto : GoodFon.su

Încă o zi

Publicat pe Actualizat pe


gonesc corăbii prin ierburile surde
cu părul prins în ciuturi
într – o tulpină de apus
am gâtul ţeapăn de nevăzute riduri
lângă un fir de iarbă
ce marea la compus

în paradisul mării catargul lui îmi cântă
muşcând din carnea unei fiare
zăpezi de vişine coapte
între două vârste a aceleiaşi clipe
lângă o lună de papaya ce mă ascultă în şoapte

simt timpul cum foşneşte prin mine
în iarba cu gene pătrate
când ziua – abia se adună
şi ploaie cu viori colorate

ce bine de mine
ce bine că eşti

David Ionel Romulus17-rzhavchina-fon

Sursa foto : GoodFon.su

Drapelul

Publicat pe


Avem o singură certitudine în culorile tale ,
Dumnezeu , s – a îndrăgostit de raza
care – nfăşoară muntele ce ne stă de pază .

El pregătea muzica soarelui în eşarfa
albastră cu constelaţii de zâmbete deasupra luminii .
O privea în ochi , stând cocoţat pe ecoul
unor râuri de spice , zâmbind la fiecare atingere
a brazdelor flămânde cu miros de fîn .
Atât de înalt privea strigătul păsărilor
încât aripile lor şlefuiau cerul pe o parte , pământul pe alta
colorându – ne retina cu iubirea ce ne naşte rădăcina .

steag.gif

Legănare dulce

Publicat pe


Dumnezeu , schiţează cu – n deget ştiutor
pereţii plini de lujeri adânc la mine în carne …
David Ionel Romulus

Asurzitoare , ziua îmi bate în fereastră
cu coapsele ei zvelte de tamarini nebuni .
Cu un şold pe jumătate în voal de iarbă albastră
înfloresc pe draperie reflexele – a doi sâni .

Sus , jos , şi pretutindeni , lumina se aşterne
când Dumnezeu , schiţează cu – n deget ştiutor
pereţii plini de lujeri adânc la mine în carne
cu armonii legate de un balet color .

Cum stau în aşternuturi ascult fântâna mării
ce îmi zâmbea din uşă cu trupul cum sunt crinii .
Se aşează lângă mine în freamăt de corăbii
făcând din ziduri valuri în umbrele tăcerii .

Se răspândesc cu zbucium în braţele blajine
zâmbind în joacă pe frumosul trup .
Un nevinovat lăstar apare lângă mine
ferindu – şi strălucirea de foamea mea de lup .

În voie îi cutreier magnificile -i forme
şi mă – mbătam privindu – l în ceasul dimineţii .
O şoaptă ii stă prinsă , coboară să mă cheme
în legănarea dulce din frăgezimea vieţii .

Asurzitoare , ziua îmi bate în fereastră
cu coapsele ei zvelte de tamarini nebuni .
Cu un şold pe jumătate în voal de iarbă albastră
înfloresc pe draperie reflexele – a doi sâni .

1235257_498669386891670_356711141_n

Paşte fericit !

Publicat pe Actualizat pe


Dumnezeu , stă de veghe la hotarele sufletelor .
David Ionel Romulus

Se aude un clopot în noaptea de piatră
îngălbenind timpul ca un edem .
E ca o moarte ce câinii o latră ,
de – atâta durere , cuvintele gem .

Se fac duzini de cozi la miere ,
frustrările torc ce li s- a dat .
Păcat că avem o singură – Nviere ,
când ne mirăm ce – am semănat .

Vin vremuri rele din ceruri străine ,
descrise într – un decor contrafăcut .
Moare răbdarea ciobită din vene ,
smerită – i credinţa cu pasul tăcut.

Mult sânge , lacom de putere ,
doar flori de rând taie felii .
Păcat că avem o singură – Nviere ,
şi o lege ce cu timpul o va ofilii .

Doamne , mai dă – ne un mic termen măsurat în ani ,
la care , cum se aude , să – l spălăm de pete .
Să ne – ndreptăm purtarea ce – o avem pe răni ,
ca noi să – ţi fim gândul şi lumina ta de Paşte .

pasha-kpashalnye-yayca-1663

 

Te pot privi

Publicat pe Actualizat pe


Legea poeziei mă apără flămândă…
David Ionel Romulus

Te pot privi o viaţă , ca focul carul mare
căci legea poeziei mă apără flămândă .
Mai aspră ca deşertul străbătut de care
prin insomnii de gheaţă care stau la pândă .

Ne – am ridicat prin vreme pe ritmuri de argint
cu ochii plini de roua sălciilor de vară .
Când macii cântau doine cu vorbe de alint
în jăratec alb încins de o chitară .

Te pot privi pe dealul ce atinge buza unui nor
şi mai ales în secunda timpului ce ascultă
înaltul soarelui pictat de un tenor
pe un cer aprins de ierburi cu braţe ce exultă .

Te pot privi prin spicul cu muguri de lumină
ce înfloreşte malul unui lan de nuferi
când îmi redai catargul colorat cu vise
pe ochiul crud al mării ce – mi urcă peste umeri .

Te pot privi prin toate , printr – un pluton de umbre ,
pe puntea unei zile cu zâmbet de mătase .
Aproape de fereastra brazdelor flămânde
ce iau forma ta de templu adânc la mine în oase .

Te pot privi o viaţă , ca focul carul mare
căci legea poeziei mă apără flămândă .
Mai aspră ca deşertul străbătut de care
prin insomnii de gheaţă care stau la pândă .

ulica-chelovek-gitara-muzyka

Un fluture de felinar

Publicat pe Actualizat pe


Destinul fiecărui fluture este călăuzit de un felinar …

David Ionel Romulus

În oraşul ce numără stele
Un fluture iubeşte un felinar .
Îi cântă , Zaraza , şi fuge sub schele
Pe o pânză crăpată dintr – un penar .

Tocmai atunci , luna îl inundă
Cu raze fierbinţi şi o haită de câini .
O grindină albastră uşor îl cufundă
În ploaia de rouă şi claxon de maşini .

Pe banca lăsată de veghe ,  se pune
Un greier bătrân ce citeşte un afiş .
Scrie pe verso că luna apune
Dacă se tunde umbra unui tufiş !

Un clopot se aude cum strigă la blocuri
Că noaptea îşi dezbracă în murmur o rochie .
Peste pereţi , şi lipicios pe alocuri
Îşi lasă grăbit pe felinar o tichie .

Felinarul , uimit de murmurul nopţii
Priveşte o dală ce banca susţine ,
Ascultă fântâna din gura porţii
Ce străjuie schela cu umbre puţine .

De acolo , se aud , versuri amare ,
Cum se cântă  Zaraza , sub felinar .
E mică lumina , dar dragostea – i mare
În fluturele nopţii cu trăiri de cobzar .

Pustiul din parc îl mână în lalele ,
Lângă statuia păzită de  un marinar .
Îşi aprinde bricheta , o pune pe piele ,
Tatuându – şi lumina de felinar .

nastroeniya-fonar-f.onari-svet

INVITAŢIE LA SPECTACOL

Publicat pe Actualizat pe


Printre melci şi licurici se întinde o mare verde
Cu lambriuri de furnici şi cupole de petarde .
Şi bujorii fără noimă stau , privesc la trandafiri
Cum se întind ca alpiniştii către fusul din conduri .

E devreme să vorbim despre norii ce se adună
Peste rochia de seară ce îmbracă o mătrăgună ,
Cum se strâng cu iatagane între flori de iasomie
Să îmblânzească cei doi fluturi ce se ascund acum în vie .

Vântul stă la colţ de scară într – o pâlnie de crin
Să compună cu flori albe pentru greieri un cămin .
Şi ca doi străjeri de ziuă liliecii înfloriţi
Rup bilete din petale pentru stropii abia sosiţi .

În aer se rotesc miresme într – un vals de rândunici
Cu lăstare ţuguiate sub reverul unor maci .
Doi pitici cu zâmbet galeş , foarte bine educaţi
Stau întinşi ca la spectacol şi se simt cei mai bogaţi .

Încă din perdeaua nopţii roua sparge în bucăţi
Ţesătura unor pietre lepădate pe sub porţi .
Iar sub gresia de frunze clopoţei se încing la joc
Cu îmbujorata nuanţă a căpşunilor de foc .

Ce mai zumzet , ce mai seară , ce mai bal plin de culori ,
Râde soarele la mine din căsuţa de scrisori .
Se dezbracă pe sub streşini , pe sub umbre de tulpini
Şi apoi mă întreabă iarăşi : îţi place jocul de lumini ?

Mă invită lângă dânsul să privim cum se adună
Piţigoii şi lăstunii sub săgeţile de lună .
Stăm tăcuţi în pacea noastră şi vorbim despre decor ,
Apoi ne invităm şi mâine lângă tufa de bujor .

card-flowers-daisies-thank