navod

Iarna

Publicat pe Actualizat pe


Aş face portretul iernii doar din pacea ce învăluie pădurea .
David Ionel Romulus

Se agită îndelung pădurea în năvoduri cu ecouri
de parcă şi – ar trage o foaie albă de hârtie peste ea ,
nefiresc de curată , ademenind răsăritul şi apusul
din acelaşi punct fix .
Creşte ameninţând cerul , jefuind curcubee din tulpina
păsărilor de cursă lungă .
Într – un colţ o linie sălbatică de nor îngheţat cu florile în braţe
eliberează bucurii din orologiul unui astru agăţat de umbra unui munte .
Straşnică bucurie , straşnică frumuseţe a mai cuprins pădurea
în visul de dinaintea zilei de iarnă .

muzhchina-kurtka-zima-sneg-fonar

Sursa foto : GoodFon.su

Veşnicia clipei

Publicat pe Actualizat pe


Printre lespezi reci am coborât în mine ,
Printre catafalcuri plâng şi mă blestem ,
Sunt nebunul trist ce mângâia un câine
Lângă poarta neagră cu balamale crem .

Port şi acum fiorul din cuvinte
Printre copacii goi cu umbrele în cer ,
Troienit de luna ce îmbrăca morminte
Îmi alint durerea ascunsă sub rever .

Mi – ai tulburat de tot gândurile , iară ,
Când îmi treci pragul viselor năvoade ,
Eu , te caut în ele pentru a câta oară
În tărâmul vieţii ce amintirea îl roade .

Mai aud şi acum orologiul morţii
Cum rupea tăcerea turnului pustiu ,
Încrustat îmi eşti pe lespezile sorţii
Între limbi de clopot care bat târziu .

Îmi priveşti ca o nălucă tristeţea prăbuşită în tină ,
Cumplit îmi urlă dorul la tâmplă când te – ascult ,
Veşnicia clipei , Tată , îmi bagă de vină
Că n – am făcut destul când trebuia mai mult !

Acum , când am păşit în amfiteatrul vieţii
Am să – ţi spun ce trebuia de mult ,
Sub umezite gene , lângă multe aspiraţii ,
Ai rămas un crez şi ultimul meu cult !Eschil

Făcătoare de minuni

Publicat pe Actualizat pe


Făcătoare de minuni
încaieri fluturii nebuni
Să urce peste munţi şi luna
când ploaia plânge ca nebuna.

Tu , torni miere în  ocean ,
sorbi amarul cu un ochean .
Porţi la gât lacrima lumii ,
galeş înfloreşti petunii .

Eşti o rază împletită
toţi te vor nemărginită ,
De la spicul din ogradă
până şi la peşte nadă.

Scut te pui peste furtună ,
îmblânzeşti vulcanul în mumă .
Aduni valul de pe creste ,
faci din jale o poveste.

Printre atâtea fenomene
ai catapetesme gene ,
Aduci cristalul dimineţii
pe corabia singurătăţii .

Stai şi priveşti cu bunătate
şi atunci când eşti pe moarte ,
Împarţi speranţe cu năvodul ,
doar pământul îţi e plodul.

431324_258400487566229_1956293904_n