Eu mă ridic în tine peste noapte ,
tu aduci culori fără măsură .
Iubita mea de verde , între toate ,
îmi arzi de veghe în lumea asta sură .
Şi vin , şi plec , şi caut cuvântul care
arată un semn , un cod sau chiar o hieroglifă .
Măsurând torenţial indescifrabila chemare ,
din îmbrăţişarea ta , e sigur , am să – mi fac o grefă !
Şi nu – i aşa , vom descifra simboluri
feriţi de semne convenţionale .
Pe viaţă acoperiţi de încă zece veacuri
şi fundamentali în puncte cardinale .
Vom fi o unitate de măsură ,
o literă sau chiar o melodie veche .
Distanţa dintre poftă şi aventură ,
organ identic cu sufletul pereche .
Un fenomen perfect , multiplu de doi ,
ce coboară seara în grădină .
Mateloţi spre infinitul vieţii de apoi
cu rădăcini , adânci , într – un ciob de lună .
Iubirea ne rămâne , esenţial , mai clar ca celelalte
cu sunetul ei viu , ecou către neant .
Sălbatică , dulceagă , gătită de poveste ,
Iubito , din tine am să – mi fac implant !
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.