orologiu

Iarna

Publicat pe Actualizat pe


Aş face portretul iernii doar din pacea ce învăluie pădurea .
David Ionel Romulus

Se agită îndelung pădurea în năvoduri cu ecouri
de parcă şi – ar trage o foaie albă de hârtie peste ea ,
nefiresc de curată , ademenind răsăritul şi apusul
din acelaşi punct fix .
Creşte ameninţând cerul , jefuind curcubee din tulpina
păsărilor de cursă lungă .
Într – un colţ o linie sălbatică de nor îngheţat cu florile în braţe
eliberează bucurii din orologiul unui astru agăţat de umbra unui munte .
Straşnică bucurie , straşnică frumuseţe a mai cuprins pădurea
în visul de dinaintea zilei de iarnă .

muzhchina-kurtka-zima-sneg-fonar

Sursa foto : GoodFon.su

Anunțuri

Veşnicia clipei

Publicat pe Actualizat pe


Printre lespezi reci am coborât în mine ,
Printre catafalcuri plâng şi mă blestem ,
Sunt nebunul trist ce mângâia un câine
Lângă poarta neagră cu balamale crem .

Port şi acum fiorul din cuvinte
Printre copacii goi cu umbrele în cer ,
Troienit de luna ce îmbrăca morminte
Îmi alint durerea ascunsă sub rever .

Mi – ai tulburat de tot gândurile , iară ,
Când îmi treci pragul viselor năvoade ,
Eu , te caut în ele pentru a câta oară
În tărâmul vieţii ce amintirea îl roade .

Mai aud şi acum orologiul morţii
Cum rupea tăcerea turnului pustiu ,
Încrustat îmi eşti pe lespezile sorţii
Între limbi de clopot care bat târziu .

Îmi priveşti ca o nălucă tristeţea prăbuşită în tină ,
Cumplit îmi urlă dorul la tâmplă când te – ascult ,
Veşnicia clipei , Tată , îmi bagă de vină
Că n – am făcut destul când trebuia mai mult !

Acum , când am păşit în amfiteatrul vieţii
Am să – ţi spun ce trebuia de mult ,
Sub umezite gene , lângă multe aspiraţii ,
Ai rămas un crez şi ultimul meu cult !Eschil