padure

Iarna

Publicat pe Actualizat pe


Aş face portretul iernii doar din pacea ce învăluie pădurea .
David Ionel Romulus

Se agită îndelung pădurea în năvoduri cu ecouri
de parcă şi – ar trage o foaie albă de hârtie peste ea ,
nefiresc de curată , ademenind răsăritul şi apusul
din acelaşi punct fix .
Creşte ameninţând cerul , jefuind curcubee din tulpina
păsărilor de cursă lungă .
Într – un colţ o linie sălbatică de nor îngheţat cu florile în braţe
eliberează bucurii din orologiul unui astru agăţat de umbra unui munte .
Straşnică bucurie , straşnică frumuseţe a mai cuprins pădurea
în visul de dinaintea zilei de iarnă .

muzhchina-kurtka-zima-sneg-fonar

Sursa foto : GoodFon.su

Anunțuri

Cu pleoapele deschise

Publicat pe


Iubito , opreşte gheţarii aceştia care înaintează din toate părţile spre noi !

Cu preţul de – a rămâne doar o nuieluşă ,
la ştiri bat clopote de un vaier crud .
Se – nclină – n rădăcini pădurea
îngheţată de tristeţe şi îmbrăcată în foşnet nud .

De groază , cu aripi tremurate
se strâng în braţe oasele străbune .
Într – o severă şi grea identitate
dreptatea – i ucisă de jivine .

La răscruci de autostrăzi e – o dramă ,
prin spitale aleargă o nebuloasă .
Deşi e moartă se învârte după soare ,
până şi – n cărţi pătrunde nemiloasă .

Se văd pe dinăuntru ca – ntr – un tablou electric
mizerii bântuite cu voturile în teacă .
O crustă ca de piatră pe obraz îşi poartă
suita de ovaţii din carnea lor opacă .

Toate cele opt , sau câte minuni mai sunt ,
au coatele rănite de traversele rămase .
Pe şine mai avem ecouri din ruini
cărate cu vagoane în conturile grase .

E zi şi totuşi , fumegând , speranţa
ca o fiară îşi întinde gheara
să mai pipăie o dată ţara – n care minunile pătrund
pe la DNA , dimineaţa , la prânz şi seara .

Cu preţul de – a rămane doar o nuieluşă ,
la ştiri bat clopote de un vaier crud .
Se – nclină – n rădăcini pădurea
îngheţată de tristeţe şi îmbrăcată în foşnet nud .

bkrik-kraska

Toamna

Publicat pe Actualizat pe


Tu pari a fi venită din pleoapa unei frunze ce a uitat să cadă …
David Ionel Romulus

Tu pari a fi venită cu buzele prin iarbă ,
din pleoapa unei frunze ce a uitat să cadă .
Din ibişi ce măsoară extazul ce se scurge ,
din năluci de îngeri cu haine de paradă .

Tu pari a fi venită din râul ce respiră
un ciorchin de stele pe muzică de flori
muşcând din cerul beat o aripă de flutur
ce deschide un lacăt sub un catarg de nori .

Din soarele ce împleteşte sub crengi un strop de rouă ,
din strugurii ca pruna , din ciute ce ameţesc pădurea ,
din ochii unui greier când totul se aprinde
în culori de vin roşu ce – i cuprind privirea .

Tu pari a fi venită din rădăcini nebune ,
din fantezia cuvintelor ce – ţi scriu
când verdele se leagănă pe sfere
şi se multiplică în vers portocaliu .

Tu pari a fi venită pe un copac ce umblă
pe solzi de păstrăvi verzi , undeva la ţară ,
pictând pe cer catapetesme
şi pe alei statui în sunet de chitară .

Tu pari a fi venită cu buzele prin iarbă ,
din pleoapa unei frunze ce a uitat să cadă ,
din ibişi ce măsoară extazul ce se scurge ,
din năluci de îngeri cu haine de paradă .

osen-listya-listopad-doroga

Când cerul atinge cu talpa cocorii

Publicat pe


Cerul , pictează un freamăt sălbatic pe un nud de frunze căzând …
David Ionel Romulus

Cerul abia se mai ţine ,
doar ficţiuni în formă de lei .
Un răget decapitează lumina
pe patul frunzelor de tei .

Cu mâna atinge pădurea ,
ia forme de glas sub pământ .
Sculptează forme de rouă
şi zâne rebele fugind .

Taie muguri din nori
să – i nască pe şoapte de stânci ,
râde fără oprire
lipindu – se blând de pământ .

Atinge cu talpa cocorii
şi pe buze tăcerea din pomi .
Priveşte precum o felină
de – atâta parfum peste flori .

Pictează un freamăt sălbatic
pe un nud de frunze căzând .
Vântul îl poartă pe braţe
şi ploaia îi cântă un blues .

Priveşte la fluvii de păsări
cum curg în verde de ceai ,
în streşini pline de spice
ce aleargă în coame de cai .

Cerul abia se mai ţine ,
doar ficţiuni în formă de lei .
Un răget decapitează lumina
pe patul frunzelor de tei .

sky-sunset-sun-feathers

De vorbă cu primăvara ochilor tăi

Publicat pe


… aştept primăvara cu fulgi târzii de flori de cireş
unde voi adormi înmugurit sub cămaşa ochilor tăi ;

însăşi livada se năpusteşte peste mine cu muzica
unei mări imprimate în ţârâitul greierilor ;

asediu de pace şi viu , prin pereţii căruia
oceanul verde muşca nervurile aştrilor lipiţi pe cer ;

în fiecare an mă trezesc în pădurea pletelor tale ,
în ritmul naturii ce pulsează tâmplele munţilor
când curge fantastic , soarele ;

gonesc prin noianul de stele , în naufragiul
curcubeului agăţat de genele ancorate de vuietul unei amiezi ;

acolo , stau ancorat în pulsul ascuns al naturii ,
exilat într – un fluviu ce izvoreşte dintr – o fântână – vie ;

lasă – ţi , iubito , primăvara  să se năpustească peste mine !

09bd67b9161d8fe85c11be926b061d89

Natura râde în cămaşa ta

Publicat pe Actualizat pe


Din ochii tăi se îmbracă iarba
Când munţii au trup de zăpadă ,
Se macină , auzindu – i cum se miră :
de unde atâta verde de baladă ?

Brăzdat de nori curtaţi de undă
Ca un crin într – o pădure ,
Sub catarg de lună blândă ,
Iubito , cer senin la tâmple sure .

Şi păsările vor la stele ,
Şi noaptea vrea o zi senină ,
Te simt adânc înfiptă în piele ,
Priveşte , din umbra ta iese lumină .

Iubito , îmi eşti ţărmure de mare
Cu valuri şi alge pe buze ,
Un colosseum de culoare
Sub cearceaful meu de frunze .

În stânga şi în dreapta noastră
Ca un arcuş de plete roşii ,
Natura râde în cămaşă
Şi nu mai vrea să cadă morţii .

Din ochii tăi se îmbracă iarba
Când munţii au trup de zăpadă ,
Se macină , auzindu – i cum se miră :
de unde atâta verde de baladă ?11happy-girl-in-the-grass-28859-1680x1050

Cutuma vieţii cu chip aproape orb

Publicat pe Actualizat pe


Pe trupul meu tu arzi ca o tinctură
Cu gemete prelinse în mări de insomnii ,
Ai pletele de valuri şi gândul le resfiră
Peste păduri de gheaţă cu frunzele vii .

Cad îngeri din cer , de – a valma pe pereţi ,
Ademeniţi de dor dincolo de zori ,
Alergători de curse ascunşi printre coperţi
Şi arheologi de vise în piaţa de actori .

Bufoni cu patrafire îmi cântă pe la porţi ,
Din miel de jertfă tainici mă privesc .
E – atâta mizerie ascunsă pe sub morţi
Încât şi spaima sigur îmi răpesc .

De semnul prăpădului râd şi plâng ca la nebuni ,
Fierb vânt de mare şi drojdia de luni .
Prin clopotul negru de greaţă şi plin de promisiuni
Spăl vesela vieţii de fantasmele minuni .

Eu vin de pretutindeni spre tine , în fiord ,
Zdrobind cutuma vieţii cu chip aproape orb ,
Cu – o mască de zăpadă şi – un ultim acord
În cimitirul sacru din gheara unui corb .

Nu te cunosc , dar ştiu : ai o viaţă ,
Sclav al urii ce te – apasă ,
Ai fost şi eşti pierdut în ceaţă ,
Rană , cu sufletul de gheaţă !

Pe trupul meu tu arzi ca o tinctură
Cu gemete prelinse în mări de insomnii ,
Ai pletele de valuri şi gândul le resfiră
Peste păduri de gheaţă cu frunzele vii .

Albert Einstein

De culoarea ceaiului verde

Publicat pe Actualizat pe


Cerul îţi privea liniştea genelor
ce mângâia fiecare frunză , fiecare fir de iarbă ,
iar muzica lor devora fiecare atingere ,
fiecare apăsare ,
până când începea să se reverse
din nou peste mătasea albă a gleznelor tale .
Cu un murmur tandru pe buze ,
cu părul nins de rouă ,
aprope în şoaptă ,
ochii tăi vorbeau cu marea ,
cu iarba , cu pădurea ,
destrămându – se în zeci de raiuri
de culoarea ceaiului verde .
Broderie fină şi delicată jertfa ta pentru ele .
Nimeni nu ştie de ce se întâmplă toate astea ,
doar cerul …

tenebra