ploaie

De ziua ta

Publicat pe


Te iubesc , iubito , cu ziua înmulţită în toate !
David Ionel Romulus

De – atâtea ori ţi – am croşetat cuvinte
prin nasturii descheiaţi de mâini rebele ,
absorbit de macii gurii tale
în odaia care steaua ta pluteşte .

Multiplicată – mi eşti în vene şi artere
pe scena ce – şi păstrează clipa ,
turnând încet plăceri la pupa
timpului ce zace adormit în mare .

Îţi scriu şi azi de ziua ta cuvinte
cele mai frumoase ce le – am purtat pe buze .
Benefice infuzii de verde îmbrăcat în frunze ,
Te iubesc , iubito , cu ziua înmulţită în toate !

Plouă de vară , neîntrerupt cu soare ,
plouă mărunt romanţe în – ale ploii şoapte
pe care noi fără ruşine în noapte
ne metamorfozăm în simfonii celebre .

De – atătea ori ţi – am croşetat cuvinte
prin nasturii descheiaţi de mâini rebele ,
absorbit de macii gurii tale
în odaia care steaua ta pluteşte .

model-justyna-waclawek-devushka-kniga

Sursa foto : GoodFon.su

Vis

Publicat pe


Când zânele sfarmă lămpi pe cerul cu vârfuri de iarbă la glezne…
David Ionel Romulus

M – am prins de o fărâmă de gând
sfidând o frunză de argint pe – o salcă ,
târziu în unghiul albastru al orelor
când noaptea îşi scoate cămaşa
în faţa unui păpuşar ceresc .

Alunec precum o pană de cocor
urmăndu – şi ursita ce vede pământ
în goana ultimului gând trezit
la mânerul sacoşei ce poartă felii de cuvinte
ce se rotesc în jurul meu ca timpul în secundă .

Eram atât de tânăr , asemenea unei mâini
ce aşează curcubeul la marginea ploii ,
când zânele sfarmă lămpi pe cerul
cu vârfuri de iarbă la glezne
pe muzica unei virgule de aţă .

După ce ascult prima măsură ,
păzit de – al cailor galop ,
un verb se naşte din cutremur
pe adierea unui vis
ce cântăreşte două gene în joaca gândului nescris .

dreams-light-mechty-banka-svet

Sursa foto : GoodFon.su

Sub un ciob de lună

Publicat pe


Iubito , eşti ca un sărut pe geana albă a luminii .
David Ionel Romulus

Se – ntunecă de ziuă la tâmpla norilor cu glugă
iar lumina fumegă pereţii cu ţipete de paşi mărunţi .
Pe umăr port un ciob de lună care încet o ia la fugă
ameninţându – mi pardisiul dintr – o lapoviţă cu dinţi .

Apoi , îmi cântă la ureche cu un semn de toamnă tremurândă
bucuria unor frunze ce s – au agăţat de un gard .
Iubito , uite ce corăbii cară timpul în secundă
cu un sărut pe geana nopţii chiar de ploaie în hazard !

Cad stropi din streşini , gând lângă gând lunecă în vis ,
un tren aleargă o stare , un felinar păzeşte statui .
Năluci de fier bat în porţi sfidând tăcerea în bis ,
priveşte iubito , cerul , e plin de pistrui !

Nimic nu poate să rupă penelul ce mângâie scena ,
nici ciobul de lună pătrată , nici vântul trezit din tăcere .
Nici herghelia de nori electrizaţi cu soare în venă ,
nici stâlpii de gheaţă ce sângeră ţigle amare .

Iubito , uite ce corăbii cară timpul în secundă
cu un sărut pe geana nopţii chiar de ploaie în hazard !

noch-nebo-luna

Sursa foto : GoodFon.su

Târzie doamnă

Publicat pe


Geometria plutitoare a frunzelor caută bătăile inimii conjugate într – un anotimp .
David Ionel Romulus

Târzie doamnă cu aştri pogorând în ceaţă
îmi torni pe buze must de sâni nebuni ,
ca într – un vârtej de perle ce – mi biciuie pe faţă
muşcături de fiară din creştet până în mâini .

M – am molipsit de tine , te ştiu pe de rost ,
când ochii tăi îşi caută frunzele absente
sub nucul beat de vise a celei care a fost
o doamnă dezmierdată de aripi transparente .

Ca să – ţi pricep magia mi – am rupt din tine o zi
să – mi toarne în cană sânge de fecioare ,
şi – n armonia lor să cânte greierii
dumnezeiescul tău sărut pe carnea unor păsări ce se pierd în soare .

Cei muţi te pot striga când te – ating pe gură ,
cei orbi te pot vedea într – un ochi de apă ,
tu poţi aduce jertfe pe un trup de gheaţă
ca apoi sa creşti din sâmburi un verde ce dă viaţă .

Oricât mi – ai spune doamnă , cu părul ud de rouă ,
că ţi în piruiete norii când muşcă din grădină ,
în setea ta de verde , frumoasă balerină ,
surâzi adânc în mine când cerul dă să plouă .

Târzie doamnă cu aştri pogorând în ceaţă
îmi torni pe buze must de sâni nebuni ,
ca într – un vârtej de perle ce – mi biciuie pe faţă
muşcături de fiară din creştet până în mâini .

devushka-guby-listia-listopad-osen

Sursa foto : GoodFon.su

Vântul

Publicat pe Actualizat pe


Frumos se înalţă în toate din veşnicul lui puls…
David Ionel Romulus

Pe un perete atârnă un spadasin gigantic
ce pare că ar fi un pirat nebun .
Călare stă pe o frunză şi spulberă clişee
când taie pe la colţuri cerul , cu foarfece de fum .

În mână ţine o coardă legată de o potcoavă ,
e ruptă din sărutul unui pom pitic .
Cu praful se răsfaţă şi încet coboară
alături de un nud cu amprentă de granit .

Are pas ştrengar , în puls îi stă geneza ,
tandru şi sălbatic împrejmuieşte casa ,
vâsleşte când nu zboară în culcuş de rouă
pe nesfârşirea unei ploi ce – i tulbură cămaşa .

Lumina bate invers şi are chipul lui ,
ochii îi fierb rubine de măcieş în soare ,
toate – i izvoresc din aluatul cerului ,
exact în clipa când adoarme pe cărare .

Pe un perete atârnă un spadasin gigantic
ce pare că ar fi un pirat nebun .
Călare stă pe o frunză şi spulberă clişee
când taie pe la colţuri cerul , cu foarfece de fum .

list-opavshiy-osen-makro

Sursa foto : GoodFon.su

Când cerul atinge cu talpa cocorii

Publicat pe


Cerul , pictează un freamăt sălbatic pe un nud de frunze căzând …
David Ionel Romulus

Cerul abia se mai ţine ,
doar ficţiuni în formă de lei .
Un răget decapitează lumina
pe patul frunzelor de tei .

Cu mâna atinge pădurea ,
ia forme de glas sub pământ .
Sculptează forme de rouă
şi zâne rebele fugind .

Taie muguri din nori
să – i nască pe şoapte de stânci ,
râde fără oprire
lipindu – se blând de pământ .

Atinge cu talpa cocorii
şi pe buze tăcerea din pomi .
Priveşte precum o felină
de – atâta parfum peste flori .

Pictează un freamăt sălbatic
pe un nud de frunze căzând .
Vântul îl poartă pe braţe
şi ploaia îi cântă un blues .

Priveşte la fluvii de păsări
cum curg în verde de ceai ,
în streşini pline de spice
ce aleargă în coame de cai .

Cerul abia se mai ţine ,
doar ficţiuni în formă de lei .
Un răget decapitează lumina
pe patul frunzelor de tei .

sky-sunset-sun-feathers

Un țipăt de nor

Publicat pe


Un țipăt de nor caută ploaia înalt de tăcut și divin .
David Ionel Romulus

Uitasem să trag perdeaua ,
mai luasem o gură de vin .
Un țipăt de nor caută ploaia
în orașul de sunete plin .

Cu vocea lui răgușită
întoarce cerul pe dos .
Îi place tăcerea din frunze
și apoi îmi sculptează în os .

Are lumina difuză
cu ornamente de rai ,
În holul de la intrare
se așează pe scaun ca un crai .

Are în ochi blândețe
și un bun – simț de senin ,
Pășeste să fure odihnă
la piciorul ce cade din vin .

Privește încet la hârtie
acolo unde îmi încercasem creionul ,
Părea să trezească pământul
din marmura albă cu părul .

Binevoiește să – și ceară scuze
că nu mai era destul de bogat
Și mă roagă să – l împrumut în cuvinte
să poată să cânte la lună de patimi și de păcat .

Sosise seara târzie
cu o nuanță de verde pe pat ,
Luna strălucea neumbrită ,
eu vând cuvinte unui țipăt de nor supărat .

Uitasem să trag perdeaua ,
mai luasem o gură de vin .
Un țipăt de nor caută ploaia
înalt de tăcut și divin .
rainy-day-window-raindrops

Verde fără margini

Publicat pe Actualizat pe


Iubita mea , mi – e dor de ploaia noastră ,
mi – e dor de anii care vor veni
când desfrunziţi copacii în fereastră
îşi pregătesc pământ de poezii .

Cred că ne ploaie în plămâni
cu rumeguş de hamuri îngheţate în fală ,
prin sâni de vanitoase plecăciuni
la parastas de lege nupţială .

Am început să râdem agramat ,
să părem o stare naturală ,
pornind de la premiza ca dormim în plagiat
ne trezim nebuni de atâta boală .

Iubita mea , mi – e dor de ploaia noastră ,
mi – e dor de anii care vor veni
când desfrunziţi copacii în fereastră
îşi pregătesc pământ de poezii .

Am auzit că soarele – i cu pete ,
am auzit că  parlamentarii sunt în beci
înfrăţiţi cu hoţi de biciclete
în noianuri de perfuzii reci .

Pare să fie cea mai mondenă ştire ,
pare să fie un lucru consacrat ,
cu mâna în şold şi copci de gheaţă în privire
ne mint cu schiţe de trai accelerat .

Iubita mea , mi – e dor de cerul nostru ,
mi – e dor în zeci – de – mii de pagini .
Chiar dacă , prin absurd , ne pun căpăstru ,
Iubita mea , suntem un verde fără margini !

ruki-banka-priroda