poezie

De ziua ta

Publicat pe


Te iubesc , iubito , cu ziua înmulţită în toate !
David Ionel Romulus

De – atâtea ori ţi – am croşetat cuvinte
prin nasturii descheiaţi de mâini rebele ,
absorbit de macii gurii tale
în odaia care steaua ta pluteşte .

Multiplicată – mi eşti în vene şi artere
pe scena ce – şi păstrează clipa ,
turnând încet plăceri la pupa
timpului ce zace adormit în mare .

Îţi scriu şi azi de ziua ta cuvinte
cele mai frumoase ce le – am purtat pe buze .
Benefice infuzii de verde îmbrăcat în frunze ,
Te iubesc , iubito , cu ziua înmulţită în toate !

Plouă de vară , neîntrerupt cu soare ,
plouă mărunt romanţe în – ale ploii şoapte
pe care noi fără ruşine în noapte
ne metamorfozăm în simfonii celebre .

De – atătea ori ţi – am croşetat cuvinte
prin nasturii descheiaţi de mâini rebele ,
absorbit de macii gurii tale
în odaia care steaua ta pluteşte .

model-justyna-waclawek-devushka-kniga

Sursa foto : GoodFon.su

Amănunte rostite X

Publicat pe Actualizat pe


cu mâinile pierdute în muzică
la toate corzile timpului
te scriu cu indigo pe gânduri
în liniştea foilor albe

David Ionel Romulus

Fotografia postată de David Ionel Romulus.

În timp ce primăvara ne priveşte de mai aproape

Publicat pe Actualizat pe


sub privirea stelelor
luna adoarme cu vântul în braţe
şlefuind umbra unui fir de iarbă
ce stă arcuit între două unde
ale aceluiaşi vis

în somnul grădinii mărginite de stele
o ciudată balerină
aşteaptă un petic de lumină
dezertat dintr – un mozaic de gheaţă
langâ un pom
aproape bătrân
ce defilează singur prin curte
mereu la ora când luna adoarme
născocind primăveri
cum nu voi mai găsi niciodată

se uita în stele
derutând norii cu frunze uscate
aproape de faţa pământului
şoptindu – mi la ureche
câte – n lună şi – n stele

technology-ecology

Sursa foto : GoodFon.su

Încă o zi

Publicat pe Actualizat pe


gonesc corăbii prin ierburile surde
cu părul prins în ciuturi
într – o tulpină de apus
am gâtul ţeapăn de nevăzute riduri
lângă un fir de iarbă
ce marea la compus

în paradisul mării catargul lui îmi cântă
muşcând din carnea unei fiare
zăpezi de vişine coapte
între două vârste a aceleiaşi clipe
lângă o lună de papaya ce mă ascultă în şoapte

simt timpul cum foşneşte prin mine
în iarba cu gene pătrate
când ziua – abia se adună
şi ploaie cu viori colorate

ce bine de mine
ce bine că eşti

David Ionel Romulus17-rzhavchina-fon

Sursa foto : GoodFon.su

Vis

Publicat pe


Când zânele sfarmă lămpi pe cerul cu vârfuri de iarbă la glezne…
David Ionel Romulus

M – am prins de o fărâmă de gând
sfidând o frunză de argint pe – o salcă ,
târziu în unghiul albastru al orelor
când noaptea îşi scoate cămaşa
în faţa unui păpuşar ceresc .

Alunec precum o pană de cocor
urmăndu – şi ursita ce vede pământ
în goana ultimului gând trezit
la mânerul sacoşei ce poartă felii de cuvinte
ce se rotesc în jurul meu ca timpul în secundă .

Eram atât de tânăr , asemenea unei mâini
ce aşează curcubeul la marginea ploii ,
când zânele sfarmă lămpi pe cerul
cu vârfuri de iarbă la glezne
pe muzica unei virgule de aţă .

După ce ascult prima măsură ,
păzit de – al cailor galop ,
un verb se naşte din cutremur
pe adierea unui vis
ce cântăreşte două gene în joaca gândului nescris .

dreams-light-mechty-banka-svet

Sursa foto : GoodFon.su

Cu pleoapele deschise

Publicat pe


Iubito , opreşte gheţarii aceştia care înaintează din toate părţile spre noi !

Cu preţul de – a rămâne doar o nuieluşă ,
la ştiri bat clopote de un vaier crud .
Se – nclină – n rădăcini pădurea
îngheţată de tristeţe şi îmbrăcată în foşnet nud .

De groază , cu aripi tremurate
se strâng în braţe oasele străbune .
Într – o severă şi grea identitate
dreptatea – i ucisă de jivine .

La răscruci de autostrăzi e – o dramă ,
prin spitale aleargă o nebuloasă .
Deşi e moartă se învârte după soare ,
până şi – n cărţi pătrunde nemiloasă .

Se văd pe dinăuntru ca – ntr – un tablou electric
mizerii bântuite cu voturile în teacă .
O crustă ca de piatră pe obraz îşi poartă
suita de ovaţii din carnea lor opacă .

Toate cele opt , sau câte minuni mai sunt ,
au coatele rănite de traversele rămase .
Pe şine mai avem ecouri din ruini
cărate cu vagoane în conturile grase .

E zi şi totuşi , fumegând , speranţa
ca o fiară îşi întinde gheara
să mai pipăie o dată ţara – n care minunile pătrund
pe la DNA , dimineaţa , la prânz şi seara .

Cu preţul de – a rămane doar o nuieluşă ,
la ştiri bat clopote de un vaier crud .
Se – nclină – n rădăcini pădurea
îngheţată de tristeţe şi îmbrăcată în foşnet nud .

bkrik-kraska

Cântec

Publicat pe Actualizat pe


,

În timp ce culorile te privesc de aproape …
David Ionel Romulus

Să cânte ploaia peste noi ! Să cânte .
O simt goală , cântă – ntr – una .
De braţul ei luna se ţine .
Cântec te strig , cântec ai nume .

Să cânte păsările în noi ! Să zboare .
Ultimul tren răstoarnă stele aprinse .
Miroase a foşnet de iarbă în palme
Când râde cu toată gura cuvântul .

Să cânte pereţii când se trezeşte tăcerea ! Să audă .
La atingerea ta lumina zâmbeşte ,
Tremură , respiră cu ochii limpezi .
Din trupul tău viaţa – mi citeşte !

Să cânte frumosul înainte de gând ! Să vină .
Ar crede că glonţul aleargă să – şi soarbă cadenţa .
Verbe conjugate în iubire , cântec în mine .
La tine în plete o literă îşi îmbracă nuanţa .

Să cănte nisipul în iarba crudă ! Să spună .
Penelul se bucură , ninge mărunt .
Ciorchini de castani cu vise în braţe
Mă mângâie verde , mă mângâie blând .

Să cânte ploaia peste noi ! Să cânte .
O simt goală , cântă – ntr – una .
De braţul ei luna se ţine .
Cântec te strig , cântec  ai nume .

kris-hemsvort-chris-6770.jpg

Sursa foto : GoodFon.su

Sub un ciob de lună

Publicat pe


Iubito , eşti ca un sărut pe geana albă a luminii .
David Ionel Romulus

Se – ntunecă de ziuă la tâmpla norilor cu glugă
iar lumina fumegă pereţii cu ţipete de paşi mărunţi .
Pe umăr port un ciob de lună care încet o ia la fugă
ameninţându – mi pardisiul dintr – o lapoviţă cu dinţi .

Apoi , îmi cântă la ureche cu un semn de toamnă tremurândă
bucuria unor frunze ce s – au agăţat de un gard .
Iubito , uite ce corăbii cară timpul în secundă
cu un sărut pe geana nopţii chiar de ploaie în hazard !

Cad stropi din streşini , gând lângă gând lunecă în vis ,
un tren aleargă o stare , un felinar păzeşte statui .
Năluci de fier bat în porţi sfidând tăcerea în bis ,
priveşte iubito , cerul , e plin de pistrui !

Nimic nu poate să rupă penelul ce mângâie scena ,
nici ciobul de lună pătrată , nici vântul trezit din tăcere .
Nici herghelia de nori electrizaţi cu soare în venă ,
nici stâlpii de gheaţă ce sângeră ţigle amare .

Iubito , uite ce corăbii cară timpul în secundă
cu un sărut pe geana nopţii chiar de ploaie în hazard !

noch-nebo-luna

Sursa foto : GoodFon.su