Răbdare şi destin

Păzit de Cer , cu pâinea în mâna şi vinul în pahar ,
mi – s toate creier , carne şi amor divin .
David Ionel Romulus

Ca un bilet de bal , de – a valma , cam ciudat ,
răbdând şi fără plângeri prin coaste înjungheat ,
vibrez asemeni unui cer pe săbii cocoţat
ce încinge cu cinci unghii un coif îmbălsămat .

Din talpa mea geroasă la pletele cernite
suspin prin ramuri ca un izvor de ploaie .
Destinu – mi ca un câine , clipind privea departe
făcându – mi din răbdare un strop de miere mie .

Singur se aţâţă pe rugul plin de munci
şi tot ce – i gustă gura se amestecă cu fierea .
Ca o rană dintr – un sân cu lănci
îmi apăs pe piept dreptatea ce – mi răzbună firea .

Râd cu haz la viaţă , cu farmec înrămat ,
la îngheţatul soare cu pupile seci ,
Luând drept martori matrozii cu râsul cam ciudat
fără să mă plâng că au degetele reci .

Par un zugrav de soartă , de ziuă mohorâtă ,
smulgând din pietre o linişte adâncă .
Dând unora nelinişti , altora ispită ,
ca un bucătar funebru ce fierbe un colţ de stâncă .

Păzit de Cer , cu pâinea în mână şi vinul în pahar ,
mi – s toate creier , carne şi amor divin .
Îmi fac răbdarea ibovnică şi dar ,
Iubito  vei citi zâmbind în ultimul ziar !

Ca un bilet de bal , de – a valma , cam ciudat ,
răbdând şi fără plângeri , prin coaste înjungheat ,
Vibrez asemeni unui cer pe săbii cocoţat
ce încinge cu cinci unghii un coif îmbălsămat .