radacini

Cu pleoapele deschise

Publicat pe


Iubito , opreşte gheţarii aceştia care înaintează din toate părţile spre noi !

Cu preţul de – a rămâne doar o nuieluşă ,
la ştiri bat clopote de un vaier crud .
Se – nclină – n rădăcini pădurea
îngheţată de tristeţe şi îmbrăcată în foşnet nud .

De groază , cu aripi tremurate
se strâng în braţe oasele străbune .
Într – o severă şi grea identitate
dreptatea – i ucisă de jivine .

La răscruci de autostrăzi e – o dramă ,
prin spitale aleargă o nebuloasă .
Deşi e moartă se învârte după soare ,
până şi – n cărţi pătrunde nemiloasă .

Se văd pe dinăuntru ca – ntr – un tablou electric
mizerii bântuite cu voturile în teacă .
O crustă ca de piatră pe obraz îşi poartă
suita de ovaţii din carnea lor opacă .

Toate cele opt , sau câte minuni mai sunt ,
au coatele rănite de traversele rămase .
Pe şine mai avem ecouri din ruini
cărate cu vagoane în conturile grase .

E zi şi totuşi , fumegând , speranţa
ca o fiară îşi întinde gheara
să mai pipăie o dată ţara – n care minunile pătrund
pe la DNA , dimineaţa , la prânz şi seara .

Cu preţul de – a rămane doar o nuieluşă ,
la ştiri bat clopote de un vaier crud .
Se – nclină – n rădăcini pădurea
îngheţată de tristeţe şi îmbrăcată în foşnet nud .

bkrik-kraska

Ninge pe pătrate

Publicat pe


Iubito , îți voi culege lin cernerea ta blândă .
David Ionel Romulus

O dâră de cenușă sub un catarg de fum ,
ninge pe pătrate , ninge cum a nins .
Cu flăcări verzi de fiară , vânată și flămândă
îți voi culege lin cernerea ta blândă .

Ceasornicul îmi cântă dibuit de soare ,
îmi răstoarnă umbra cu o voce atât de simplă .
Clădește o coamă gri cu un alb străpuns de lance
ca un fulg căzut pe buze ce aleargă către tâmplă .

În colț , pe masă , rădăcini se strâng
ca un gigant de piatră în verile toride .
Mă cuprinde setea , cuvintele mă îndrumă
să aștept mareea razelor de lună .

Vertebre de lumină îmi șlefuiesc în gânduri
o mare transparentă cu munți ca într – un poem .
În paradisul mării cu coperți la pândă
mă învelește briza ce se face ghem .

Când totul se – aprinde , la noi ninge în casă ,
tu vii încet spre mine cu chip de cer curat .
Limba poeziei îmi leagănă pe buze
carnea ta ce arde în flori de crin brodat .

O dâră de cenușă sub un catarg de fum ,
ninge pe pătrate , ninge cum a nins .
Cu flăcări verzi de fiară , vânată și flămândă
îți voi culege lin cernerea ta blândă .

agnieszka-lorek-dream-devushka

 

Ne cântă ploaia

Publicat pe Actualizat pe


Vino să vezi cum cântă ploaia ,
Vino sa auzi ce de minuni ,
Afară ninge , Niagara ,
În ruga noastră de nebuni .

Pe la streaşină ne caută ,
Şi peste ţigle stau recruţi .
În gara zilelor eterne
Ne proclamăm doi nuferi muţi .

Şi apoi să cânte orchestra ,
Să ningă agale peste noi
Cu parfum de struguri proaspeţi
În galop de albe foi .

Noi nu râvnim la carul mare ,
Nici la lună nu bocim .
Cu jăratec de albastru
Ne umplem cănile de vin .

Ne îmbătăm doar cu silabe ,
Ne citim cu amănuntul
Când pe masa care scriu ,
Verdele , pictează lutul .

Apoi , ascultăm cum pleacă norii
Cu frunzele spre rădăcini
Ca un marfar ce înghite şine
În pădurea de cărbuni .

Umbrella-5