Eşti glasul gândurilor mele

Eşti dincolo de gândul ce se plimbă
Încondeiată şi prinsă într – o secundă .
Eşti dincolo în mine , ultima silabă ,
Când firele de gene se inundă .

Eşti liniştea pârâului din stâncă ,
Trezită de frunze ce se scaldă 
În albia berzelor de luncă ,
Plutind pe un sărut dintr – o baladă .

Eşti tăcerea , umbrei din tăcere ,
Călare pe metafore de crin .
Privesc , doar , în coşul tău cu mere
Şi cerul devine mai senin .

Eşti pacea raiului din astru 
Ca într – un joc de artificii ,
La sânii tăi am devenit sihastru
Precum un pom scuturat de vicii .

Eşti glasul meu  , lumină şi armură ,
Atunci când ard pe un rug făcut din spini .
Eşti năluca curtată de cenzură
Când cerul este umed cu lacrimi de rechini .

Eşti dincolo de gândul ce se plimbă
Încondeiată şi prinsă într – o secundă .
Eşti dincolo în mine , ultima silabă ,
Când firele de gene se inundă .

Sursa foto : GoodFon.com