Când toamna împarte gânduri


În toamna vieţii începem să împărţim ani şi ani de gânduri David Ionel Romulus Curioase vremuri stau la lungi discuțiiDespre frunze moarte , gânduri și emoții ,Într - un lung preludiu ce așterne o chemare ,Născocind cuvinte pentru fiecare . La masa toamnei stau , plină de poeme ,Zămislind atingeri , năucite în cânt ,Lângă … Continuă să citești Când toamna împarte gânduri

Moment suprem


Când norii se duc , încet , să se culce ,Când limbile ceţii se pierd în pădurea de seară ,O doamnă mă atinge în timp ce se ducesă stea la taclale , la o cafea , despre vară . Probabil , îşi păstrează o umbră de ducăSă rescrie rânduri pe foile plineDe amănunte rostite în … Continuă să citești Moment suprem

Amănunte rostite XVI


În pragul uşii cerul doarme plin de nori de catifea ei aduc pe frunze basme azi e toamnă draga mea David Ionel Romulus  

Amănunte rostite X


ultima întrebare consuma combustibilul propriului univers printre picături uriaşe de rouă pură sub pleoapa de jos a cerului ciocnind iluzii în căni de porţelan pline de transformări a ultimului strat de şoaptă aproape simultan inima - i bate timid ambalată într-o frumoasă notă sentimentală ţinându - se strâns de umerii goi al unui instrument ce … Continuă să citești Amănunte rostite X

Târzie doamnă


Geometria , plutitoare a frunzelor , caută bătăile inimii conjugate într - un anotimp . David Ionel Romulus Târzie doamnă cu aştri pogorând în ceaţă îmi torni pe buze must de sâni nebuni , ca într - un vârtej , de perle , ce - mi biciuie pe faţă muşcături de fiară din creştet până … Continuă să citești Târzie doamnă

Amănunte rostite IX


În drumul spre iarnă timpul s - a oprit pe aici. David Ionel Romulus o frăgezime divină modelează umbre deasupra unei alei atingând buza unui felinar ce priveşte în linie dreaptă liniştea nevăzută ce - şi poartă cerul  în spate trupuri fără trupuri jertfe fără sânge doar culori ce ascultă aerul din oasele unui zid cât … Continuă să citești Amănunte rostite IX

Toamna


Doamnă , tu , pari a fi venită din pleoapa unei frunze ce a uitat să cadă .David Ionel Romulus Doamnă , pari a fi venită cu palmele prin iarbă ,din pleoapa unei frunze ce a uitat să cadă ,din ibişi ce măsoară extazul ce se scurge ,din năluciri de îngeri cu haine de paradă … Continuă să citești Toamna

Din nou e toamnă , draga mea !


E toamnă iubito cu bucle frumoase , e toamnă în mine când mă alinți ! David Ionel Romulus Da , bineînțeles , de mâine o să fie frumos sub albia nucului cu palma - n pietriș . Toamna , acolo , vine de jos pe o scară de tei , încet , pe furiș . Cioburi … Continuă să citești Din nou e toamnă , draga mea !