vara

Portret

Publicat pe


din pletele ei picură soare
năprasnic şi blând
aproape de şoaptă
stând în echilibru pe un fir de iarbă
în ecoul ploii ce salută cerul în cercuri

topeşte pământul
sub guşa porumbeilor de piatră
ce stau cu gura deschisă
pe aleile întortocheate de arşiţa
norilor întorşi pe vatră

îmi lunecă în palmă
ca un sunet nescris
în cana cu sclipiri de timbre
aducându – mi viaţă la radăcină

ai muzici în ochi
până la tălpi
duios şi barbar
ca o mare verde în tulpină

( aştept să se mai întâmple ceva )

doamnă te rog nu pleca
încearcă şi mai amână !

David Ionel Romulus

summer-bsand-sea-5677

Anunțuri

De ziua ta

Publicat pe


Te iubesc , iubito , cu ziua înmulţită în toate !
David Ionel Romulus

De – atâtea ori ţi – am croşetat cuvinte
prin nasturii descheiaţi de mâini rebele ,
absorbit de macii gurii tale
în odaia care steaua ta pluteşte .

Multiplicată – mi eşti în vene şi artere
pe scena ce – şi păstrează clipa ,
turnând încet plăceri la pupa
timpului ce zace adormit în mare .

Îţi scriu şi azi de ziua ta cuvinte
cele mai frumoase ce le – am purtat pe buze .
Benefice infuzii de verde îmbrăcat în frunze ,
Te iubesc , iubito , cu ziua înmulţită în toate !

Plouă de vară , neîntrerupt cu soare ,
plouă mărunt romanţe în – ale ploii şoapte
pe care noi fără ruşine în noapte
ne metamorfozăm în simfonii celebre .

De – atătea ori ţi – am croşetat cuvinte
prin nasturii descheiaţi de mâini rebele ,
absorbit de macii gurii tale
în odaia care steaua ta pluteşte .

model-justyna-waclawek-devushka-kniga

Sursa foto : GoodFon.su

Un fir de vânt

Publicat pe Actualizat pe


Firul de vânt pe aripa unei păsări respiră primăvară …
David Ionel Romulus

Un fir de vânt se târăşte cu mâinile în nedumeririle cotidiene ,
amuţit de cearcănele unui nor dezertor , născocind umbre ce defilează cu paşi rigizi şi metalici .
Parcă stă burduşit de fulgerele ce  au pierit astă vară .
Cu  un şold întors spre soare , cu părul umed de rouă ,
firul de vânt taie mareea în două spre un ţărm de cer albastru .
Îl devorează , îl ciupeşte de obraz ,
şoptind la urechea fiecărui fir de iarbă , aşa mai în zeflemea , că iarna ,
draga de ea , se clatină în van la fereastra vapoarelor de catifea .
Doar glasul lui se aude  strecurandu – se sub streşina în care picură cerul
privind la un clopoţel alb , naufragiat între zăbrelele unui gărduleţ îndrăgostit de o scară .
Deodată , se tencuieşte cerul .
Firul de vânt se spăla pe faţă cu norii , zâmbindu – mi cu ochii , a primăvară !

origami-zhuravli-llistya

Amănunte rostite – III

Publicat pe Actualizat pe


iubito
strugurii au gustul buzelor tale
David Ionel Romulus

sub un felinar aprins
o viță de vie
își strânge corăbii albe la rever
și respiră
a gri de toamnă
vântul râde cu șoapte
la tâmpla frunzelor
unde până mai ieri
boabe sălbatice se înveleau cu soarele
într – o nuanță de vară vie
iubito
strugurii au gustul
buzelor tale
și al merelor coapte la sâni
încă o mie de anotimpuri
ca un trandafir ce colorează
neclintirea lumii

vinograd-krasnyy-kist-sochnyy

Anotimp

Publicat pe Actualizat pe


Frumoasa mea , eşti anotimpul meu dintâi !
David Ionel Romulus

Nu mi – e ruşine să te iubesc fanatic
Alcătuiţi din două sunete cu aceeaşi denumire
Ca într – un ansamblu de culori gramatic ,
Iubito , eşti partitura gândurilor bune !

Desigur , anotimpurile toate
La tâmpla mea se întorc cu prima filă .
Din primăvara ta se aştern toate ,
Frumoasa mea , chip de copilă !

De fiecare dată e – ntâia oară ,
La fiecare pas ascult tăcut
Cum vara se transformă în fiară ,
Iubito , te iubesc ca la – nceput !

Prea bine mi – e pe flăcări roşii ,
În gingăşia frunzei verzi
Când toamna se înmulţesc bobocii ,
Iubito , cu ani vom troienii zăpezi !

Nu pot să uit lumina lunii
Modelată în ochii tăi
Sub o iarnă de petunii ,
Frumoasa mea , eşti anotimpul meu dintâi !

Nu mi – e ruşine să te iubesc fanatic 
Alcătuiţi din două sunete cu aceeaşi denumire
Ca într – un ansamblu de culori gramatic ,
Iubito , eşti partitura gândurilor bune !

run-esra-devushka-svoboda-beg

Primăvara din tine

Publicat pe


Iubito , e atâta primăvară în tine cât o mare în larg !
David Ionel Romulus

Se agită cerul ca un tren în gară ,
În orice limbă – ar fi tu înfloreşti .
Mă plesneşte foamea unei ploi de vară ,
Din palma ta , iubito , scriu poveşti !

Nisipul soarelui îmi pulsează în tâmplă
Într – un schimb fantastic de culori .
Lângă lupii suri o lumină simplă ,
Iubito , eşti ca o torţă – ntr – un tunel de nori !

Bucuroşi cocorii îşi petrec eşarfa
Şi ne îmbie să muşcăm din al cerului catarg .
Plouă cu ciorchini cu luna coregrafă ,
Iubito , e atâta primăvară în tine cât o mare în larg !

Mai vorbeşte – mi de extazul ierbii
Ca o felină a ultimilor stele .
Sub lămpi de albatroşi ai sorţii ,
Iubito , eşti vara gândurilor mele !

Fluturi somnambuli clocotesc sub gene
Şi duc vârtejul iubirii departe .
Umbra ta se întinde în fâşii de vene ,
Iubito , eşti mireasma filelor de carte !

nastroeniya-devushka-zont-3051

Iubita mea , eşti o poezie

Publicat pe Actualizat pe


Iubita mea , eşti o poezie
Şi eu nebunul vremurilor gri ,
Pe pătrate albe de hârtie
Ne conjugăm prin verbul , a iubi .

Iubita mea , eşti o poezie
Şi eu un pion printre muribunzi ,
Ne vom iubi intens o veşnicie
Şi încă zece vom trăi flămânzi .

Iubita mea , eşti o poezie
Printre atâtea turnuri mişcătoare ,
Pe unde treci , Dumnezeu , mă îmbie
Mai mult ca niciodată cu ziua următoare .

Iubita mea , eşti o poezie
Şi toată viaţa mea eu am să te cânt ,
Te iubesc o viaţă şi te înmulţesc cu o mie
Purtându – te pe buze dulce şi picant .

Iubita mea , eşti o poezie
Un anotimp dăruit de cer ,
Tâmplă lângă tâmplă într – o filă vie ,
Iubita mea de vară , iubita mea de ger .

Iubita mea , eşti o poezie
Şi eu nebunul vremurilor gri ,
Pe pătrate albe de hârtie
Ne conjugăm prin verbul , a iubi .

tene70(3565)

Doamna cu gust de gutuie

Publicat pe Actualizat pe


Doamne , frumoasă – i toamna cu gust de gutuie ! David Ionel Romulus

Cad frunze pe noi şi strugurii crapă ,
Din cana de lut un cântec mă îmbată .
Vara îşi face bagajul şi pleacă
Spre crama albastră de unde se adapă .

Bea busuioacă din cercuri dinţate .
Pere prin iarbă încearcă să coacă .
Valuri de ceaţă ne latră în fereastră ,
Luna , doarme întinsă pe piatră .

Noaptea se tescuie până la ziuă
Cu fructe căzute din sâni de statuie .
Legată – i cu spice sub bolta de vie .
Doamne , frumoasă – i toamna cu gust de gutuie !

Haide doamnă , începe – ţi concertul ,
Frământă – mi pe buze versuri şi must .
Râde cu mine , urmează – ţi ursita ,
Aici , în mine , trăieşte , Nichita !

Cad frunze pe noi şi strugurii crapă ,
Din cana de lut un cântec mă îmbată .
Vara îşi face bagajul şi pleacă
Spre crama albastră de unde se adapă .

osen-urozhay-frukty-ovoschi