verb

Vis

Publicat pe


Când zânele sfarmă lămpi pe cerul cu vârfuri de iarbă la glezne…
David Ionel Romulus

M – am prins de o fărâmă de gând
sfidând o frunză de argint pe – o salcă ,
târziu în unghiul albastru al orelor
când noaptea îşi scoate cămaşa
în faţa unui păpuşar ceresc .

Alunec precum o pană de cocor
urmăndu – şi ursita ce vede pământ
în goana ultimului gând trezit
la mânerul sacoşei ce poartă felii de cuvinte
ce se rotesc în jurul meu ca timpul în secundă .

Eram atât de tânăr , asemenea unei mâini
ce aşează curcubeul la marginea ploii ,
când zânele sfarmă lămpi pe cerul
cu vârfuri de iarbă la glezne
pe muzica unei virgule de aţă .

După ce ascult prima măsură ,
păzit de – al cailor galop ,
un verb se naşte din cutremur
pe adierea unui vis
ce cântăreşte două gene în joaca gândului nescris .

dreams-light-mechty-banka-svet

Sursa foto : GoodFon.su

Anunțuri

Cântec

Publicat pe Actualizat pe


,

În timp ce culorile te privesc de aproape …
David Ionel Romulus

Să cânte ploaia peste noi ! Să cânte .
O simt goală , cântă – ntr – una .
De braţul ei luna se ţine .
Cântec te strig , cântec ai nume .

Să cânte păsările în noi ! Să zboare .
Ultimul tren răstoarnă stele aprinse .
Miroase a foşnet de iarbă în palme
Când râde cu toată gura cuvântul .

Să cânte pereţii când se trezeşte tăcerea ! Să audă .
La atingerea ta lumina zâmbeşte ,
Tremură , respiră cu ochii limpezi .
Din trupul tău viaţa – mi citeşte !

Să cânte frumosul înainte de gând ! Să vină .
Ar crede că glonţul aleargă să – şi soarbă cadenţa .
Verbe conjugate în iubire , cântec în mine .
La tine în plete o literă îşi îmbracă nuanţa .

Să cănte nisipul în iarba crudă ! Să spună .
Penelul se bucură , ninge mărunt .
Ciorchini de castani cu vise în braţe
Mă mângâie verde , mă mângâie blând .

Să cânte ploaia peste noi ! Să cânte .
O simt goală , cântă – ntr – una .
De braţul ei luna se ţine .
Cântec te strig , cântec  ai nume .

kris-hemsvort-chris-6770.jpg

Sursa foto : GoodFon.su

De vorbă cu(vântul)

Publicat pe Actualizat pe


Din cuvânt voi face herghelie
David Ionel Romulus

Două cuvinte şi bună seara ,
Drastic secat de un strigăt de ducă ,
Bate la uşă , vântul , cu gheara
Să – i cumpăr un vis cu chip de nălucă .

Cu fum de ţigare în surdină mă cheamă ,
Fără noimă strigă la geam ,
Poveţe cu sfaturi prinse în coamă
La cai îngheţaţi fără de neam .

Îi spun bună seara şi nu – mi pasă deloc ,
Voi fi punct sub copertă , prăfuit cu noroc .
Rasfoit pe la colţuri , conjugat de un verb ,
Îi voi scrie probabil cu sânge de cerb .

Am să – i cer un preţ de poveste
Fără ştiri mondene şi anotimpuri cu ploi ,
Din cartea mea citită trupeşte ,
Îi spun bună seara , aşa e la noi .

Într – un paradox fără nopţi de vijelie
Pot fi considerat ciudat ,
Din cuvânt voi face herghelie ,
Bună seara îi spun şi l – am pupat .

Nu – i cer monezi , doar două cuvinte ,
Căzând la învoială să – mi fie ler ,
În scrum de ţigare să mă ţie minte ,
Bună seara îi spun şi – l pun la rever .

SONY DSC

Iubita mea , eşti o poezie

Publicat pe Actualizat pe


Iubita mea , eşti o poezie
Şi eu nebunul vremurilor gri ,
Pe pătrate albe de hârtie
Ne conjugăm prin verbul , a iubi .

Iubita mea , eşti o poezie
Şi eu un pion printre muribunzi ,
Ne vom iubi intens o veşnicie
Şi încă zece vom trăi flămânzi .

Iubita mea , eşti o poezie
Printre atâtea turnuri mişcătoare ,
Pe unde treci , Dumnezeu , mă îmbie
Mai mult ca niciodată cu ziua următoare .

Iubita mea , eşti o poezie
Şi toată viaţa mea eu am să te cânt ,
Te iubesc o viaţă şi te înmulţesc cu o mie
Purtându – te pe buze dulce şi picant .

Iubita mea , eşti o poezie
Un anotimp dăruit de cer ,
Tâmplă lângă tâmplă într – o filă vie ,
Iubita mea de vară , iubita mea de ger .

Iubita mea , eşti o poezie
Şi eu nebunul vremurilor gri ,
Pe pătrate albe de hârtie
Ne conjugăm prin verbul , a iubi .

tene70(3565)

Să ne citim trupeşte …

Publicat pe Actualizat pe


La izvorul dintre puncte noi fugim într – o poveste ,
Printre versuri şi cutume , acolo , te – aş citi trupeşte !
Aşteptând un val de mare să coboare din cuvinte
Întru – un anotimp cu soare când nisipul e fierbinte .

Să înveţi , iubito , gerul , ce înseamnă trupul tău ,
Că nu există două verbe fără substantivul , Eu .
După forma ta de buze şi conjuncţia cea mai simplă ,
Eu , te vreau sub clar de lună ca o boare pe la tâmplă .

Fără reguli sau sintaxe doar cu luna la tribună
Vom iubi în două cazuri , virgula şi vorba bună .
Eu , trăiesc  la tine în braţe ca un matelot pe mare
Când te – mbrac în propoziţii ce exprimă o aclamare .

Doar atât si apoi m – aş duce să adorm între coperte 
Mângâiat de al tău nume , conjugat literalmente .
Ca să fiu imensa noapte sau un semn de exclamare
Peste liniştea din şoapte unde tu eşti autoare .Voltaire

De – ar trebui să aştept …

Publicat pe Actualizat pe


De – ar trebui să aştept la malurile tale
Într – un veac de haos şi mai mult ,
Printre închipuiri şi poveşti banale
Aş înfrunta himere şi toate câte sunt !

A fost de – ajuns , iubito , o foaie de decor
Şi de iubirea noastră un albatros din soare ,
Să compunem nopţi când toate parcă mor
Cu un sărut de zi şi – un altul de culcare .

Eşti prelungirea mea ce spulberă clişee
Între puncte cardinale şi vorbe în vâltori ,
Tu conjugi un verb când eu sap tranşee
Ca un simplu orb în ţara de culori .

E – atâta depărtare într – o mare ,
E – atâta apropiere între noi ,
Prin oceanul plin de iubiri sumare
Noi spălăm cuvinte pierdute prin noroi .

De – ar trebui să aştept la malurile tale
Într – un veac de haos şi mai mult ,
Printre închipuiri şi poveşti banale
Aş înfrunta himere şi toate câte sunt !Victor Hugo

Poveste

Publicat pe Actualizat pe


Azi , te caut printre cuvinte într – o carte prăfuită ,
Voi fi punct şi hieroglifă sau coperta de la ea ,
Ros de vreme pe la colţuri , nu mi te dau citită ,
Să te mai răsfoiesc o dată , mângâiat de vocea ta .

Pe la geam voi sta probabil , aşteptând un semn de ducă ,
Printre-atâtea ştiri mondene şi scenarii de decor ,
Voi mai scrie nişte versuri , consolat de o nălucă ,
Pentru femei necunoscute , păcălite în amor.
Anotimpuri se vor scurge , poate ani strânşi de nevoi ,
Şi furtuni secate drastic de îngheţuri şi noroi ,
Nu vor putea să ne despartă , nici cu lacrimi , nici cu ploi ,
Se vor sparge lângă ziduri , măturate din gunoi .
Toţi prietenii vor plânge , vor bate la uşa mea ,
Cu poveţe insalubre , sfaturi goale la curea .
Or să verse printre cuie rânduri negre în duşumea ,
Să te şteargă fără milă , dureros,din cartea mea .
Ştiu de unde vă trage năpasta şi prin ochelari de cal ,
Măsluită aveţi cartea , as de pică sub ţambal ,
Căpătată la dughenă ca un vot electoral ,
Staţi şi plângeţi în surdină lângă spaţiul meu floral .
Am să scriu poeme sute , să ne mai citim trupeşte ,
Să ne îmbătăm cu vorbe şi la lună să te sorb ,
O să râzi la mine – n braţe , mângâiată de poveste ,
Într – un baldachin de versuri , să mai conjugăm un verb .

david ionel romulus poveste

Iubirea e scumpă nu-i de vânzare

Publicat pe Actualizat pe


În zilele grele , tu îmi eşti muză ,
Din tine extrag puterea de a fi .
Pentru aortă îmi eşti perfuză ,
Cu tine conjug verbul a fi .

Explorăm viaţa cu mersul pe jos ,
Fără bilet înfruntăm criza ,
Jucăm împreună un meci glorios ,
Fără schimbări mai ducem încă o repriză .
Timpul e scurt şi fără pauze ,
Pe stradă e circ ne învăluie ceaţa ,
Tu mângâi dorul fără aplauze ,
Cu mâna goală ai îmblânzit viaţa .

Iubirea e scumpă nu – i de vânzare ,
Creşte la bursă mai mult decât aurul ,
Nu mai contează chiar dacă doare ,
Ea , e speranţa ce vă păzeşte tezaurul .

Doare oraşul şi viaţa la ţară ,
Rănită e şi ziua de mâine ,
Luaţi antidot , iubirea , lumea e dură ,
Merge şi goală şi unsă pe pâine .

1017484_342371999228252_143434474_n