verde

De ziua ta

Publicat pe


Te iubesc , iubito , cu ziua înmulţită în toate !
David Ionel Romulus

De – atâtea ori ţi – am croşetat cuvinte
prin nasturii descheiaţi de mâini rebele ,
absorbit de macii gurii tale
în odaia care steaua ta pluteşte .

Multiplicată – mi eşti în vene şi artere
pe scena ce – şi păstrează clipa ,
turnând încet plăceri la pupa
timpului ce zace adormit în mare .

Îţi scriu şi azi de ziua ta cuvinte
cele mai frumoase ce le – am purtat pe buze .
Benefice infuzii de verde îmbrăcat în frunze ,
Te iubesc , iubito , cu ziua înmulţită în toate !

Plouă de vară , neîntrerupt cu soare ,
plouă mărunt romanţe în – ale ploii şoapte
pe care noi fără ruşine în noapte
ne metamorfozăm în simfonii celebre .

De – atătea ori ţi – am croşetat cuvinte
prin nasturii descheiaţi de mâini rebele ,
absorbit de macii gurii tale
în odaia care steaua ta pluteşte .

model-justyna-waclawek-devushka-kniga

Sursa foto : GoodFon.su

Anunțuri

Cântec

Publicat pe Actualizat pe


,

În timp ce culorile te privesc de aproape …
David Ionel Romulus

Să cânte ploaia peste noi ! Să cânte .
O simt goală , cântă – ntr – una .
De braţul ei luna se ţine .
Cântec te strig , cântec ai nume .

Să cânte păsările în noi ! Să zboare .
Ultimul tren răstoarnă stele aprinse .
Miroase a foşnet de iarbă în palme
Când râde cu toată gura cuvântul .

Să cânte pereţii când se trezeşte tăcerea ! Să audă .
La atingerea ta lumina zâmbeşte ,
Tremură , respiră cu ochii limpezi .
Din trupul tău viaţa – mi citeşte !

Să cânte frumosul înainte de gând ! Să vină .
Ar crede că glonţul aleargă să – şi soarbă cadenţa .
Verbe conjugate în iubire , cântec în mine .
La tine în plete o literă îşi îmbracă nuanţa .

Să cănte nisipul în iarba crudă ! Să spună .
Penelul se bucură , ninge mărunt .
Ciorchini de castani cu vise în braţe
Mă mângâie verde , mă mângâie blând .

Să cânte ploaia peste noi ! Să cânte .
O simt goală , cântă – ntr – una .
De braţul ei luna se ţine .
Cântec te strig , cântec  ai nume .

kris-hemsvort-chris-6770.jpg

Sursa foto : GoodFon.su

Târzie doamnă

Publicat pe


Geometria plutitoare a frunzelor caută bătăile inimii conjugate într – un anotimp .
David Ionel Romulus

Târzie doamnă cu aştri pogorând în ceaţă
îmi torni pe buze must de sâni nebuni ,
ca într – un vârtej de perle ce – mi biciuie pe faţă
muşcături de fiară din creştet până în mâini .

M – am molipsit de tine , te ştiu pe de rost ,
când ochii tăi îşi caută frunzele absente
sub nucul beat de vise a celei care a fost
o doamnă dezmierdată de aripi transparente .

Ca să – ţi pricep magia mi – am rupt din tine o zi
să – mi toarne în cană sânge de fecioare ,
şi – n armonia lor să cânte greierii
dumnezeiescul tău sărut pe carnea unor păsări ce se pierd în soare .

Cei muţi te pot striga când te – ating pe gură ,
cei orbi te pot vedea într – un ochi de apă ,
tu poţi aduce jertfe pe un trup de gheaţă
ca apoi sa creşti din sâmburi un verde ce dă viaţă .

Oricât mi – ai spune doamnă , cu părul ud de rouă ,
că ţi în piruiete norii când muşcă din grădină ,
în setea ta de verde , frumoasă balerină ,
surâzi adânc în mine când cerul dă să plouă .

Târzie doamnă cu aştri pogorând în ceaţă
îmi torni pe buze must de sâni nebuni ,
ca într – un vârtej de perle ce – mi biciuie pe faţă
muşcături de fiară din creştet până în mâini .

devushka-guby-listia-listopad-osen

Sursa foto : GoodFon.su

Catargul

Publicat pe


Catargul colorat cu vise înfloreşte pe ochiul crud al mării .
David Ionel Romulus

Ne – am prins catarg pe suflet , gigantic , cât o mare ,
al vieţii fără moarte ce – şi lasă în urmă un gând .
Din cremene şi rouă ne – am tipărit sub soare
un descântec de lumină , verde şi rotund .

Ne – am prins izvorul ierbii de vârful unei aripi ,
puterea unei pietre ce ne – a pătruns în os .
Ne hrănim din vânt , din păsări şi din greieri ,
din coardă de vioară , dintr – un nuc umbros .

Ne – am prins zăpezi pe umeri şi munţi de stele în şoapte ,
fiecare zi , ploi de flăcări vii .
Tulpini de anemone cu gust de mere coapte ,
buza unei note , puterea de a fi .

Ne – am prins înaltul şi adâncul , romburi şi pătrate ,
geometrii de vise , timpul care geme .
Imperii ce răsfaţă drumuri neumblate
ce  urcă încet spre lună atunci când cerul doarme .

Ne – am prins cuvinte nerostite şi sunet de corăbii ,
cuib de curcubee şi universul lor .
Leagăne de fluturi , iedere cu săbii ,
umbra unei sfere în caligrafia aştrilor ce mor .

Ne – am prins catarg pe suflet , gigantic , cât o mare ,
al vieţii fără moarte ce – şi lasă în urmă un gând .
Din cremene şi rouă ne – am tipărit sub soare
un descântec de lumină , verde şi rotund .

 

 

korablik-parus-serdce

Eternitatea descifrată

Publicat pe Actualizat pe


Vom fi acea ţărână ce revarsă în iarba verde un substantiv
şi îmbrăţişează un munte fără să aibă vreun motiv .
David Ionel Romulus

 

Noi , descifrăm eternitatea de sub iedera bătrână
ce îmbracă în propoziţii un perete plin de rime .
Acolo are odihnă , marea , într – un colţ poprit de mal
fără să – şi vopsească părul cu o linişte de val .

Ne citim în vechea carte tot instinctul generos ,
împărţim cetăţi din basme şi sintaxe de frumos .
Chiar de verbele se încruntă şi se iau de luna nouă
noi ne conjugăm pe viaţă prin ţărâna ce ne plouă.

Acea ţărână ce revarsă în iarba verde un substantiv
şi îmbrăţişează un munte fără să aibă vreun motiv .
Ca la chioşcul de ziare cu conjuncţii accentuate
în epistole de clasici pe caractere ignorate .

Cu trăsături cât mai complexe mai cultivăm o pledoarie
ce cultivă sentimente în cuvinte de amor .
Va fi multă hrană vie peste marea de hârtie
limpezită doar cu apă fără nici un strop de clor .

Pe coperţi vom pune semne şi o literă săpată
într – o hieroglifă fină perindată prin zăpezi ,
căci vom aduce astrologi mai distinct ca niciodată
să împartă eternitate din gingăşia frunzei verzi .

devushka-pole-nastrovenie-6110

 

Amănunte rostite – IV

Publicat pe


Iubito , ești iarba ce mă ține în picioare !
David Ionel Romulus

Iubito,
verde descântec
prin văpaia ta
sufletul meu tandru înoată .
Iubito ,
rugă – nverzită
de îngeri nebuni
mușc din tine
ca piatra din vatră .
Iubito ,
verde ninsoare
pulsează iarba
în tine fără încetare .
Iubito ,
pură arcadă
zborul din noi
încântă o mare .
Iubito ,
ești iarba ce mă ține în picioare !

keira-knightley-fotosessiya-5072

Un țipăt de nor

Publicat pe


Un țipăt de nor caută ploaia înalt de tăcut și divin .
David Ionel Romulus

Uitasem să trag perdeaua ,
mai luasem o gură de vin .
Un țipăt de nor caută ploaia
în orașul de sunete plin .

Cu vocea lui răgușită
întoarce cerul pe dos .
Îi place tăcerea din frunze
și apoi îmi sculptează în os .

Are lumina difuză
cu ornamente de rai ,
În holul de la intrare
se așează pe scaun ca un crai .

Are în ochi blândețe
și un bun – simț de senin ,
Pășeste să fure odihnă
la piciorul ce cade din vin .

Privește încet la hârtie
acolo unde îmi încercasem creionul ,
Părea să trezească pământul
din marmura albă cu părul .

Binevoiește să – și ceară scuze
că nu mai era destul de bogat
Și mă roagă să – l împrumut în cuvinte
să poată să cânte la lună de patimi și de păcat .

Sosise seara târzie
cu o nuanță de verde pe pat ,
Luna strălucea neumbrită ,
eu vând cuvinte unui țipăt de nor supărat .

Uitasem să trag perdeaua ,
mai luasem o gură de vin .
Un țipăt de nor caută ploaia
înalt de tăcut și divin .
rainy-day-window-raindrops

Din nou e toamnă , draga mea !

Publicat pe


E toamnă , iubito , cu bucle frumoase ,
e toamnă în mine când mă alinți !
David Ionel Romulus

Da , bineînțeles , de mâine o să fie frumos
sub albia nucului cu palma – n pietriș .
Toamna , acolo , vine de jos
pe o scară de tei , încet , pe furiș .

Doar cioburi de apă și rubine aprinse
adulmecă fericirea din rădăcini .
E toamnă , iubito , cu bucle frumoase ,
E toamnă în mine și prin grădini .

Atât de verde  ți – e șalul pe umeri
pătruns în călimară cu tot soiul de fraze .
Tomna – i tăcută cu păsări în faguri ,
vântul îmi plimbă gânduri și frunze .

În felul ei , cu pasiune vădită ,
firească culoare dintr – un roman de Tolstoi ,
mă place treptat , și – mi vine croită
pe fața de masă , în curte la noi .

Am dus – o de nas până la vaza cu flori
ca să încânte un vas cenușiu .
Fără o vorbă , în mii de culori ,
îmi șoptește la tâmplă că e târziu .

Nu ! Firește că nu ,
în fața a tot ce – i fluid .
Doamna mea , mai freamătă – mi copaci
și cântă cu mine , acuma sau taci !

Da , bineînțeles , de mâine o să fie frumos
sub albia nucului cu palma – n pietriș .
Toamna , acolo , vine de jos
pe o scară de tei , încet , pe furiș .

priroda-esen-lista-drveta