versuri

De ziua ta

Publicat pe


Te iubesc , iubito , cu ziua înmulţită în toate !
David Ionel Romulus

De – atâtea ori ţi – am croşetat cuvinte
prin nasturii descheiaţi de mâini rebele ,
absorbit de macii gurii tale
în odaia care steaua ta pluteşte .

Multiplicată – mi eşti în vene şi artere
pe scena ce – şi păstrează clipa ,
turnând încet plăceri la pupa
timpului ce zace adormit în mare .

Îţi scriu şi azi de ziua ta cuvinte
cele mai frumoase ce le – am purtat pe buze .
Benefice infuzii de verde îmbrăcat în frunze ,
Te iubesc , iubito , cu ziua înmulţită în toate !

Plouă de vară , neîntrerupt cu soare ,
plouă mărunt romanţe în – ale ploii şoapte
pe care noi fără ruşine în noapte
ne metamorfozăm în simfonii celebre .

De – atătea ori ţi – am croşetat cuvinte
prin nasturii descheiaţi de mâini rebele ,
absorbit de macii gurii tale
în odaia care steaua ta pluteşte .

model-justyna-waclawek-devushka-kniga

Sursa foto : GoodFon.su

Amănunte rostite X

Publicat pe Actualizat pe


cu mâinile pierdute în muzică
la toate corzile timpului
te scriu cu indigo pe gânduri
în liniştea foilor albe

David Ionel Romulus

Fotografia postată de David Ionel Romulus.

Doamna cu gust de gutuie

Publicat pe Actualizat pe


Doamne , frumoasă – i toamna cu gust de gutuie ! David Ionel Romulus

Cad frunze pe noi şi strugurii crapă ,
Din cana de lut un cântec mă îmbată .
Vara îşi face bagajul şi pleacă
Spre crama albastră de unde se adapă .

Bea busuioacă din cercuri dinţate .
Pere prin iarbă încearcă să coacă .
Valuri de ceaţă ne latră în fereastră ,
Luna , doarme întinsă pe piatră .

Noaptea se tescuie până la ziuă
Cu fructe căzute din sâni de statuie .
Legată – i cu spice sub bolta de vie .
Doamne , frumoasă – i toamna cu gust de gutuie !

Haide doamnă , începe – ţi concertul ,
Frământă – mi pe buze versuri şi must .
Râde cu mine , urmează – ţi ursita ,
Aici , în mine , trăieşte , Nichita !

Cad frunze pe noi şi strugurii crapă ,
Din cana de lut un cântec mă îmbată .
Vara îşi face bagajul şi pleacă
Spre crama albastră de unde se adapă .

osen-urozhay-frukty-ovoschi

Dragoste verde

Publicat pe Actualizat pe


Privim printre frunze cu capul pe pernă ,
Nucul dansează lumina la geam ,
Sângele fierbe cu coasa – n lucernă ,
Dragoste verde , pentru balsam .

Pendulul ne cântă , şi ploaie a toamnă ,
Eu vin către tine ca să – mi pozezi ,
În noi se cutremură tot ce înseamnă ,
Dragoste verde , sub cearceaf de amiezi .

Eşti marea aprinsă ce adoarme pe stâncă ,
Eşti vuietul cărnii adus de ocean ,
Eşti raiul ce creşte în iubire adâncă ,
Dragoste verde , în decor de vulcan .

Haide , frumoaso , mai toarnă – mi cuvinte ,
În podul palmei să mă alinţi ,
Să – ţi simt pulsul la mine pe frunte ,
Dragoste verde , în univers de giganţi .

Iubita mea , ne – am dezbrăcat de lume ,
Eu scriu pe tine versuri , mirându – ne de noi ,
Ţi – am pregătit o carte împletită în rime ,
Dragoste verde , cu umerii goi .

Şi te iubesc mai mult ca niciodată !
Te rog , lasă – mă să îmbătrânesc năuc
Să te ascult la tâmpla unei căi ferate ,
Dragoste verde , citită sub nuc .

80994493267977754_ygjqi2v6_f

Doamne , cum se leagană marea în noi !

Publicat pe Actualizat pe


Se macină marea adânc în clepsidră ,
Cu sunet de stâncă algele mor .
Corabia genelor verde respiră
În lotuşi nebuni pe un nimb de cocor .

La tâmplă mai vreau valuri să – mi bată
Când cerul va râde cu ţurţuri reci .
Păsări de mare cu ciocuri de piatră
Vor plânge în aer dacă tu pleci .

Toate să ducă , în toate să pună
Doina albastră când astrele dorm ,
Îneacă – mă mare adânc în ţărână
Şi lasă – mi ca far , iubirea , la ţărm .

Să trec meridiane la miazănoapte
Cu orizontul geometric călare pe cal ,
Acolo îmi veghează o făclie în carte ,
Iubito , îmi eşti punct cardinal !

Eu stau nu prea departe , aici , pe corali ,
Ascultând cum lunecă briza prin foi ,
Încă un vers într – un ocean de migdali ,
Doamne , cum se leagănă marea în noi !

tene34(2410)

Să ne citim trupeşte …

Publicat pe Actualizat pe


La izvorul dintre puncte noi fugim într – o poveste ,
Printre versuri şi cutume , acolo , te – aş citi trupeşte !
Aşteptând un val de mare să coboare din cuvinte
Întru – un anotimp cu soare când nisipul e fierbinte .

Să înveţi , iubito , gerul , ce înseamnă trupul tău ,
Că nu există două verbe fără substantivul , Eu .
După forma ta de buze şi conjuncţia cea mai simplă ,
Eu , te vreau sub clar de lună ca o boare pe la tâmplă .

Fără reguli sau sintaxe doar cu luna la tribună
Vom iubi în două cazuri , virgula şi vorba bună .
Eu , trăiesc  la tine în braţe ca un matelot pe mare
Când te – mbrac în propoziţii ce exprimă o aclamare .

Doar atât si apoi m – aş duce să adorm între coperte 
Mângâiat de al tău nume , conjugat literalmente .
Ca să fiu imensa noapte sau un semn de exclamare
Peste liniştea din şoapte unde tu eşti autoare .Voltaire

În goana trenului spre rai

Publicat pe Actualizat pe


Pe pagini albe cârduri zboară
şuierând printre cuvinte ,
Trenuri pline ca – ntr – o gară
de scrisori cu zăcăminte .

Patru rânduri resfirate
sub o singură aripă
Mă curtează etalate
pe la coapse , pentru o clipă .

Unduite de peniţă ,
graţios cu valuri mici ,
Un sărut de copiliţă
însufleţeşte versuri seci .

După ce ascult la lună
ecoul lor la tâmpla mea ,
Sânii tăi îmi sunt tribuna
cerului ce te crea .

Ai crede că atunci apari
pe geana foii dintr – un plic
Cu perfuzii în călimări
printre cupe  de angelic .

Atât de simplu laşi să zboare
cuvinte pulbere de grai ,
Eu , te – aştept ca pe – o scrisoare
în goana trenului spre rai !John Douillard

Fântâna de cuvinte …

Publicat pe Actualizat pe


Pe margini albe de genune
Cearceaful viu ne poartă în valuri ,
Altar brăzdat de fuziune
Coboară încet până la maluri .

Mătasea cărnii tale arde
Preludiul apelor din matcă ,
Cutremurat în palme calde ,
De fiori  , trupu – mi dezbracă .

Răpit de patime nebune
Mă las curtat de sânul tău ,
Din izvor noaptea îmi compune
Un sărut scăpat din frâu .

Cu un vârtej de şoapte brize
Gheţari topeşti pe coapsa ta ,
Pe arca ce vibrează în buze ,
Extaz ,dorinţe îmi croşeta .

Adânc , ascuns în părul tău
Ca un foşnet plin de muguri ,
Un sărut , atât mai vreau ,
Pentru mâine , printre versuri !

Cor de gemete stau prinse
Pe cărări de noi ştiute ,
Legănate şi încinse ,
Iubito , eşti fântâna de cuvinte !

Marcel Proust