vis

Vis

Publicat pe


Când zânele sfarmă lămpi pe cerul cu vârfuri de iarbă la glezne…
David Ionel Romulus

M – am prins de o fărâmă de gând
sfidând o frunză de argint pe – o salcă ,
târziu în unghiul albastru al orelor
când noaptea îşi scoate cămaşa
în faţa unui păpuşar ceresc .

Alunec precum o pană de cocor
urmăndu – şi ursita ce vede pământ
în goana ultimului gând trezit
la mânerul sacoşei ce poartă felii de cuvinte
ce se rotesc în jurul meu ca timpul în secundă .

Eram atât de tânăr , asemenea unei mâini
ce aşează curcubeul la marginea ploii ,
când zânele sfarmă lămpi pe cerul
cu vârfuri de iarbă la glezne
pe muzica unei virgule de aţă .

După ce ascult prima măsură ,
păzit de – al cailor galop ,
un verb se naşte din cutremur
pe adierea unui vis
ce cântăreşte două gene în joaca gândului nescris .

dreams-light-mechty-banka-svet

Sursa foto : GoodFon.su

Anunțuri

Iarna

Publicat pe Actualizat pe


Aş face portretul iernii doar din pacea ce învăluie pădurea .
David Ionel Romulus

Se agită îndelung pădurea în năvoduri cu ecouri
de parcă şi – ar trage o foaie albă de hârtie peste ea ,
nefiresc de curată , ademenind răsăritul şi apusul
din acelaşi punct fix .
Creşte ameninţând cerul , jefuind curcubee din tulpina
păsărilor de cursă lungă .
Într – un colţ o linie sălbatică de nor îngheţat cu florile în braţe
eliberează bucurii din orologiul unui astru agăţat de umbra unui munte .
Straşnică bucurie , straşnică frumuseţe a mai cuprins pădurea
în visul de dinaintea zilei de iarnă .

muzhchina-kurtka-zima-sneg-fonar

Sursa foto : GoodFon.su

Sub un ciob de lună

Publicat pe


Iubito , eşti ca un sărut pe geana albă a luminii .
David Ionel Romulus

Se – ntunecă de ziuă la tâmpla norilor cu glugă
iar lumina fumegă pereţii cu ţipete de paşi mărunţi .
Pe umăr port un ciob de lună care încet o ia la fugă
ameninţându – mi pardisiul dintr – o lapoviţă cu dinţi .

Apoi , îmi cântă la ureche cu un semn de toamnă tremurândă
bucuria unor frunze ce s – au agăţat de un gard .
Iubito , uite ce corăbii cară timpul în secundă
cu un sărut pe geana nopţii chiar de ploaie în hazard !

Cad stropi din streşini , gând lângă gând lunecă în vis ,
un tren aleargă o stare , un felinar păzeşte statui .
Năluci de fier bat în porţi sfidând tăcerea în bis ,
priveşte iubito , cerul , e plin de pistrui !

Nimic nu poate să rupă penelul ce mângâie scena ,
nici ciobul de lună pătrată , nici vântul trezit din tăcere .
Nici herghelia de nori electrizaţi cu soare în venă ,
nici stâlpii de gheaţă ce sângeră ţigle amare .

Iubito , uite ce corăbii cară timpul în secundă
cu un sărut pe geana nopţii chiar de ploaie în hazard !

noch-nebo-luna

Sursa foto : GoodFon.su

Unde cad anii când se duc ?

Publicat pe Actualizat pe


Unde cad anii când se duc , în noi , în cer sau în pământ ?
Am început să – mi frământ visele sub scara ce urcă spre cer .
Poate vor fi şifonate .
Poate vor ieşi din chenar , dar cu siguranţă îmi vor umple gândurile .
Mari şi năstruşnice .
Fără să le poată muta cineva de sus în jos , de la est la vest .
Nu ştiu unde se duc când toate rămân departe , aşa cum sânt , până ziua întâlneşte moartea .
Cine stie ?
Simt ceva ! Parcă este adierea unei mâini peste genele care s – au contopit pentru o secundă în amfiteatrul gândurilor .
Teribilă treabă cu anii . Cu gândurile . Cu visele …
Şi totuşi , unde cad anii când se duc ,în noi , în cer sau în pământ ?

david ionel romulus 53