În mine iarna scrie reţete


Toţi profeţii ne vorbesc despre moarte ,La colţ de stradă se aud zurgălăi ,În mine iarna scrie o povesteDespre floarea căzută în cana cu ceai . Un gând adulmecă tot ce se întâmplăLa început de rând dintr - un nou vis ,Pe vârfuri se aşează , fără să plângă ,Cu masca pe gură în spaţiu … Continuă să citești În mine iarna scrie reţete

Încă o zi


gonesc corăbii prin ierburile surecu părul prins în ciuturiîntr - o tulpină de apusam gâtul ţeapăn de nevăzute ridurilângă un fir de iarbăce marea la compus în paradisul ei catargul tău îmi cântămuşcând din carnea unui val ce areo zi și o noapte  înmulțite în toateîntre două vârste a aceleiaşi clipelângă o lună de papaya … Continuă să citești Încă o zi

Iarna


Aş face portretul iernii doar din pacea ce învăluie pădurea . David Ionel Romulus Se agită îndelung pădurea , în năvoduri cu ecouri , de parcă şi - ar trage o foaie albă de hârtie peste ea , nefiresc de curată , ademenind răsăritul şi apusul din acelaşi punct fix . Creşte ameninţând cerul , jefuind … Continuă să citești Iarna

Amănunte rostite – VI


Te - am visat , Copilărie , îmbrăţişând pata albă - a unui gând !David Ionel Romulus Am visat că stăteam ghemuit , într – o zi de vară , cu câteva seminţe în buzunar şi praştia în mâna dreaptă salutându – te de la fereastră . Îţi făceam cu mâna din cealaltă parte a … Continuă să citești Amănunte rostite – VI

Anotimp


Frumoasa mea , eşti anotimpul meu dintâi ! David Ionel Romulus Nu mi - e ruşine să te iubesc fanatic , alcătuiţi din două sunete cu aceeaşi denumire , ca într - un ansamblu de culori gramatic , Iubito , eşti partitura gândurilor bune ! Desigur , anotimpurile toate , la tâmpla mea , se … Continuă să citești Anotimp

Anotimp cu iarba căruntă


Un clopot de rouă , cu vocea de sticlă ,  poate să sfarme , în valuri , o mare adâncă . David Ionel Romulus Învăţ să fiu iarnă pe stânci de ceruri albastre , Învăţ să fiu marmura doinelor cu pleoape deschise , Învăţ să fiu anotimpul cu iarba căruntă , Învăţ să fiu iarna … Continuă să citești Anotimp cu iarba căruntă

Natura râde în cămaşă


Din ochii tăi se îmbracă iarbacând munţii au trup de zăpadă .Se minunau cu voce tare :- De unde atâta verde de baladă ? Brăzdați de nori , curtaţi de undă ,ca un crin într - o pădure ,sub un catarg de lună blândă ,Iubito ești cer senin la tâmple sure ! Şi păsările vor la … Continuă să citești Natura râde în cămaşă

Vom fi miazănoapte lângă miazăzi…


Cu respiraţia tăiată mi - am trezit din tăcere cuvântul...David Ionel Romulus Se strâng nori de zgură , iarna se dă moartă ,Frunzele se roagă , cuvintele se îneacă .Printre drame vii , fără nici o soartă ,Dorul meu de ducă strigă şi apoi pleacă . În dreapta şi în stânga se minte şi se … Continuă să citești Vom fi miazănoapte lângă miazăzi…