Mai bătrân cu o noapte, pe lângă alte fapte,
Păstrez un gând mai tânăr să-mi murmure-n geam,
Privind la pomii goi cu frunzele plecate
Aud în mine toamna, iubito, atunci când mă priveam.
Probabil ai văzut că timpul s-a decis să fugă
Pășind în pas alert peste trupul meu,
Poate că-i târziu, chiar de mă intrigă
Am să-l rog să treacă și pe la Dumnezeu.
Sufletele noastre acum compun o altă rugă,
Mă simt cu o zi și o noapte mai bogat.
Să nu te miri, iubito, când un verb o va la fugă
De lângă o ursitoare ce mi-a descântat.
Mă declar nebunul ce oprește o planetă
Cu un pumn de stele fără un motiv,
Ca din părul tău, iubito, din flăcări de cometă
Să-mi croiesc cămașă și-un dor definitiv.
Pe trei cărări de toamnă și cu mari dureri de șale
Voi privi în oglindă amintiri ce ochii mei adună,
Ca un nebun scăpat de prin spitale,
Iubito, iți voi trăi iubirea pe-un pătrat de lună.

Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.