Când cerul atinge cu talpa cocorii


Cerul , pictează un freamăt sălbatic pe un nud de frunze căzând …
David Ionel Romulus

Cerul abia se mai ţine ,
doar ficţiuni în formă de lei .
Un răget decapitează lumina
pe patul frunzelor de tei .

Cu mâna atinge pădurea ,
ia forme de glas sub pământ .
Sculptează forme de rouă
şi zâne rebele fugind .

Taie muguri din nori
să – i nască pe şoapte de stânci ,
râde fără oprire
lipindu – se blând de pământ .

Atinge cu talpa cocorii
şi pe buze tăcerea din pomi .
Priveşte precum o felină
de – atâta parfum peste flori .

Pictează un freamăt sălbatic
pe un nud de frunze căzând .
Vântul îl poartă pe braţe
şi ploaia îi cântă un blues .

Priveşte la fluvii de păsări
cum curg în verde de ceai ,
în streşini pline de spice
ce aleargă în coame de cai .

Cerul abia se mai ţine ,
doar ficţiuni în formă de lei .
Un răget decapitează lumina
pe patul frunzelor de tei .

sky-sunset-sun-feathers

Marea


Veşmântul tău de doamnă doar poeţii îl cântă
luând drept martori norii ce te ating pe frunte …

David Ionel Romulus

Ar fi prea scurt să – ţi spun acum la ceas de seară
citind culoarea vie pe gura – ţi crudă în noapte
că armonia dulce ţi – e rochie de seară
pe pielea ta ferbinte ce miroase a vară .

Din valuri de nisip îmi creşti , râzând , în mine ,
tu , care – mi legeni somnul cu mângâieri uşoare .
Într – un izvor ce împarte un potop de linii
când ne învelim cu cerul răsfăţat de soare .

Cu legănări de valuri pe trupul tău de aramă
îţi aranjezi în plete o briză colorată
plutind pe nesfârşirea unui albatros de piatră
ce – mi cuprinde cu privirea măreţia – ţi , toată .

Veşmântul tău de doamnă doar poeţii îl cântă
luând drept martori norii ce te ating pe frunte .
Neputând pricepe de eşti cerul în oglindă
sau lumina frumuseţii ce ne arată o pildă .

Ar fi prea scurt să – ţi spun acum la ceas de seară
citind culoarea vie pe gura – ţi crudă în noapte
că armonia dulce ţi – e rochie de seară
pe pielea ta ferbinte ce miroase a vară .

sunset-boat-ria-de-aveiro

Amănunte rostite


Amănunte rostite între două săruturi…
David Ionel Romulus

când îţi privesc muzica
timpul te poartă pe braţe
şi frumuseţea ta până în os mi – a pătruns

mă strigă telepatic
pe pleoapa unui vers
la fereastra care duce în mine

îmi râzi în ploaie
pe un curcubeu cu muguri de vorbe
ce picură culori în iarbă
când ultimul ţipăt neatins
al unui cuib de rândunici
ne plimbă cu privirea

devushka-vnebo

Drapelul


Avem o singură certitudine în culorile tale ,
Dumnezeu , s – a îndrăgostit de raza
care – nfăşoară muntele ce ne stă de pază .

El pregătea muzica soarelui în eşarfa
albastră cu constelaţii de zâmbete deasupra luminii .
O privea în ochi , stând cocoţat pe ecoul
unor râuri de spice , zâmbind la fiecare atingere
a brazdelor flămânde cu miros de fîn .
Atât de înalt privea strigătul păsărilor
încât aripile lor şlefuiau cerul pe o parte , pământul pe alta
colorându – ne retina cu iubirea ce ne naşte rădăcina .

steag.gif

Legănare dulce


Dumnezeu , schiţează cu – n deget ştiutor
pereţii plini de lujeri adânc la mine în carne …
David Ionel Romulus

Asurzitoare , ziua îmi bate în fereastră
cu coapsele ei zvelte de tamarini nebuni .
Cu un şold pe jumătate în voal de iarbă albastră
înfloresc pe draperie reflexele – a doi sâni .

Sus , jos , şi pretutindeni , lumina se aşterne
când Dumnezeu , schiţează cu – n deget ştiutor
pereţii plini de lujeri adânc la mine în carne
cu armonii legate de un balet color .

Cum stau în aşternuturi ascult fântâna mării
ce îmi zâmbea din uşă cu trupul cum sunt crinii .
Se aşează lângă mine în freamăt de corăbii
făcând din ziduri valuri în umbrele tăcerii .

Se răspândesc cu zbucium în braţele blajine
zâmbind în joacă pe frumosul trup .
Un nevinovat lăstar apare lângă mine
ferindu – şi strălucirea de foamea mea de lup .

În voie îi cutreier magnificile -i forme
şi mă – mbătam privindu – l în ceasul dimineţii .
O şoaptă ii stă prinsă , coboară să mă cheme
în legănarea dulce din frăgezimea vieţii .

Asurzitoare , ziua îmi bate în fereastră
cu coapsele ei zvelte de tamarini nebuni .
Cu un şold pe jumătate în voal de iarbă albastră
înfloresc pe draperie reflexele – a doi sâni .

1235257_498669386891670_356711141_n

Răbdare şi destin


Păzit de Cer , cu pâinea în mâna şi vinul în pahar ,
mi – s toate creier , carne şi amor divin .
David Ionel Romulus

Ca un bilet de bal , de – a valma , cam ciudat ,
răbdând şi fără plângeri , prin coaste înjungheat .
Vibrez asemeni unui cer pe săbii cocoţat
ce încinge cu cinci unghii un coif îmbălsămat .

Din talpa mea geroasă la pletele cernite
suspin prin ramuri dezgolite ca un izvor de ploaie .
Destinu – mi ca un câine , clipind privea departe
făcându – mi din răbdare un strop de miere mie .

Singur se aţâţă pe rugul plin de munci
şi tot ce – i gustă gura se amestecă cu fierea .
Ca o rană dintr – un sân cu lănci
îmi apăs pe piept dreptatea ce – mi răzbună firea .

Râd cu haz la viaţă , cu farmec înrămat ,
la îngheţatul soare cu pupile seci .
Luând drept martori matrozi cu râsul cam ciudat
fără să mă plâng că au degetele reci .

Par un zugrav de soartă , de ziuă mohorâtă ,
smulgând din pietre o linişte adâncă .
Dând unora nelinişti , altora ispită ,
ca un bucătar funebru ce fierbe un colţ de stâncă .

Păzit de Cer , cu pâinea în mână şi vinul în pahar ,
mi – s toate creier , carne şi amor divin .
Îmi fac răbdarea ibovnică şi dar ,
Iubito , vei citi zâmbind în ultimul ziar !

Ca un bilet de bal , de – a valma , cam ciudat ,
răbdând şi fără plângeri , prin coaste înjungheat .
Vibrez asemeni unui cer pe săbii cocoţat
ce încinge cu cinci unghii un coif îmbălsămat .

love-cink-paper

Nobila creolă


Şahul este un joc ritmic şi senin în nobila creolă cu gene lungi a minţii .
David Ionel Romulus

Pe câmp , culori se împletesc cu scânduri ,
doi pioni , un cal şi un rege în urma lor
au sufletul pătrat pe două rânduri
şi un orizont ce le surâde încântător .

Pândesc , purtaţi de un galop de îngeri
prin hăul unei table ce începe să se zbată .
Căutau să cruţe liniştea din ziduri
cu pumnii strânşi la ceruri amandoi deodată .

Solemni , făcând din ceasuri cingătoare
se zbenguiau cu luna în vinul din pahar .
Privesc cum leşină , păleşte , dar nu moare ,
amestecând cenuşa unui nebun murdar .

Încearcă să îl cruţe lângă o scrumieră ,
să biruie corăbii şi timpurile întregi ,
din cioburi de pătrate reflectate în etajeră
să – i curgă diademe de împăraţi şi regi .

Apoi , să urce încet pe coama unui cal de mare
sub cupola unui turn păgân .
Frumos şi grav , răsfăţat de soare
să – şi poarte între buze vraja ce – l ţinea la sân .

Asurzitor , câmpia în jurul lui mugea
cu plăceri de zvelte uragane .
Un cal pătrat trecea prin faţa mea
neputând pricepe de sunt fier sau carne .

Se întinde pe câmpie după un galop divin
doar cu un căpăstru ars de jarul nopţii
spre a împlinii un joc ritmic şi senin
în nobila creolă cu gene lungi a minţii .

win-victory-hands-grabbing

Catargul


Catargul colorat cu vise înfloreşte pe ochiul crud al mării .
David Ionel Romulus

Ne – am prins catarg pe suflet , gigantic , cât o mare ,
al vieţii fără moarte ce – şi lasă în urmă un gând .
Din cremene şi rouă ne – am tipărit sub soare
un descântec de lumină , verde şi rotund .

Ne – am prins izvorul ierbii de vârful unei aripi ,
puterea unei pietre ce ne – a pătruns în os .
Ne hrănim din vânt , din păsări şi din greieri ,
din coardă de vioară , dintr – un nuc umbros .

Ne – am prins zăpezi pe umeri şi munţi de stele în şoapte ,
fiecare zi , ploi de flăcări vii .
Tulpini de anemone cu gust de mere coapte ,
buza unei note , puterea de a fi .

Ne – am prins înaltul şi adâncul , romburi şi pătrate ,
geometrii de vise , timpul care geme .
Imperii ce răsfaţă drumuri neumblate
ce  urcă încet spre lună atunci când cerul doarme .

Ne – am prins cuvinte nerostite şi sunet de corăbii ,
cuib de curcubee şi universul lor .
Leagăne de fluturi , iedere cu săbii ,
umbra unei sfere în caligrafia aştrilor ce mor .

Ne – am prins catarg pe suflet , gigantic , cât o mare ,
al vieţii fără moarte ce – şi lasă în urmă un gând .
Din cremene şi rouă ne – am tipărit sub soare
un descântec de lumină , verde şi rotund .

 

 

korablik-parus-serdce