Verde de urgenţă


Iubita mea , mi – e dor de ploaia noastră ,mi – e dor de anii care au trecutcând desfrunziţi copacii în fereastrăîşi pregăteau un vers în aşternut . Vin vremuri grele , din ceruri străine ,cu viruşi motivaţi de drama socială ,distanţaţi de vanitoase columbinela un parastas de lege marţială . Am început să râdem agramat ,ca o prevenţie contra pandemiei ,pornind de la premisa ca avem recomandatsă ne trezim mai buni la braţul nebuniei . Pare să fie cea mai mondenă ştire ,pare să fie un lucru consacrat ,e ca un fel de viaţă sleită de puterede-atâta moarte … Continuă să citești Verde de urgenţă