Cântec

Posted on Updated on


,

În timp ce culorile te privesc de aproape …
David Ionel Romulus

Să cânte ploaia peste noi ! Să cânte .
O simt goală , cântă – ntr – una .
De braţul ei luna se ţine .
Cântec te strig , cântec ai nume .

Să cânte păsările în noi ! Să zboare .
Ultimul tren răstoarnă stele aprinse .
Miroase a foşnet de iarbă în palme
Când râde cu toată gura cuvântul .

Să cânte pereţii când se trezeşte tăcerea ! Să audă .
La atingerea ta lumina zâmbeşte ,
Tremură , respiră cu ochii limpezi .
Din trupul tău viaţa – mi citeşte !

Să cânte frumosul înainte de gând ! Să vină .
Ar crede că glonţul aleargă să – şi soarbă cadenţa .
Verbe conjugate în iubire , cântec în mine .
La tine în plete o literă îşi îmbracă nuanţa .

Să cănte nisipul în iarba crudă ! Să spună .
Penelul se bucură , ninge mărunt .
Ciorchini de castani cu vise în braţe
Mă mângâie verde , mă mângâie blând .

Să cânte ploaia peste noi ! Să cânte .
O simt goală , cântă – ntr – una .
De braţul ei luna se ţine .
Cântec te strig , cântec  ai nume .

kris-hemsvort-chris-6770.jpg

Sursa foto : GoodFon.su

Sub un ciob de lună

Posted on


Iubito , eşti ca un sărut pe geana albă a luminii .
David Ionel Romulus

Se – ntunecă de ziuă la tâmpla norilor cu glugă
iar lumina fumegă pereţii cu ţipete de paşi mărunţi .
Pe umăr port un ciob de lună care încet o ia la fugă
ameninţându – mi pardisiul dintr – o lapoviţă cu dinţi .

Apoi , îmi cântă la ureche cu un semn de toamnă tremurândă
bucuria unor frunze ce s – au agăţat de un gard .
Iubito , uite ce corăbii cară timpul în secundă
cu un sărut pe geana nopţii chiar de ploaie în hazard !

Cad stropi din streşini , gând lângă gând lunecă în vis ,
un tren aleargă o stare , un felinar păzeşte statui .
Năluci de fier bat în porţi sfidând tăcerea în bis ,
priveşte iubito , cerul , e plin de pistrui !

Nimic nu poate să rupă penelul ce mângâie scena ,
nici ciobul de lună pătrată , nici vântul trezit din tăcere .
Nici herghelia de nori electrizaţi cu soare în venă ,
nici stâlpii de gheaţă ce sângeră ţigle amare .

Iubito , uite ce corăbii cară timpul în secundă
cu un sărut pe geana nopţii chiar de ploaie în hazard !

noch-nebo-luna

Sursa foto : GoodFon.su

Târzie doamnă

Posted on


Geometria plutitoare a frunzelor caută bătăile inimii conjugate într – un anotimp .
David Ionel Romulus

Târzie doamnă cu aştri pogorând în ceaţă
îmi torni pe buze must de sâni nebuni ,
ca într – un vârtej de perle ce – mi biciuie pe faţă
muşcături de fiară din creştet până în mâini .

M – am molipsit de tine , te ştiu pe de rost ,
când ochii tăi îşi caută frunzele absente
sub nucul beat de vise a celei care a fost
o doamnă dezmierdată de aripi transparente .

Ca să – ţi pricep magia mi – am rupt din tine o zi
să – mi toarne în cană sânge de fecioare ,
şi – n armonia lor să cânte greierii
dumnezeiescul tău sărut pe carnea unor păsări ce se pierd în soare .

Cei muţi te pot striga când te – ating pe gură ,
cei orbi te pot vedea într – un ochi de apă ,
tu poţi aduce jertfe pe un trup de gheaţă
ca apoi sa creşti din sâmburi un verde ce dă viaţă .

Oricât mi – ai spune doamnă , cu părul ud de rouă ,
că ţi în piruiete norii când muşcă din grădină ,
în setea ta de verde , frumoasă balerină ,
surâzi adânc în mine când cerul dă să plouă .

Târzie doamnă cu aştri pogorând în ceaţă
îmi torni pe buze must de sâni nebuni ,
ca într – un vârtej de perle ce – mi biciuie pe faţă
muşcături de fiară din creştet până în mâini .

devushka-guby-listia-listopad-osen

Sursa foto : GoodFon.su

Vântul

Posted on Updated on


Frumos se înalţă în toate din veşnicul lui puls…
David Ionel Romulus

Pe un perete atârnă un spadasin gigantic
ce pare că ar fi un pirat nebun .
Călare stă pe o frunză şi spulberă clişee
când taie pe la colţuri cerul , cu foarfece de fum .

În mână ţine o coardă legată de o potcoavă ,
e ruptă din sărutul unui pom pitic .
Cu praful se răsfaţă şi încet coboară
alături de un nud cu amprentă de granit .

Are pas ştrengar , în puls îi stă geneza ,
tandru şi sălbatic împrejmuieşte casa ,
vâsleşte când nu zboară în culcuş de rouă
pe nesfârşirea unei ploi ce – i tulbură cămaşa .

Lumina bate invers şi are chipul lui ,
ochii îi fierb rubine de măcieş în soare ,
toate – i izvoresc din aluatul cerului ,
exact în clipa când adoarme pe cărare .

Pe un perete atârnă un spadasin gigantic
ce pare că ar fi un pirat nebun .
Călare stă pe o frunză şi spulberă clişee
când taie pe la colţuri cerul , cu foarfece de fum .

list-opavshiy-osen-makro

Sursa foto : GoodFon.su

Molipsit de linişte

Posted on Updated on


Liniştea care mi te fură cu ultimul sărut pe gură …
David Ionel Romulus

simt pe mână incizia lunii
în timp ce oraşul ţipă în somn
zidindu – mă prag
în carne de noapte
cu mâna sub cap
pe frunze de lemn
( m-am molipsit de linişte )

ea pluteşte dincolo de vise
arcuindu – se în boltă pe o ultimă stea
când ceasul de jertfă
înfloreşte pe buze
secunde de cântec
la tâmpla cernită fără perdea

opreşte gheţari
în peretele trezit din tăcere
cu paşi de păienjeni
ucigaşi de uitare
împietrind pustiul la rădăcini

pianino-svet-ten

Sursa foto : GoodFon.su

Amănunte rostite IX

Posted on Updated on


În drumul spre iarnă , timpul  , s – a oprit pe aici.
David Ionel Romulus

o frăgezime divină
modelează umbre
deasupra unei alei
atingând buza unui felinar
ce priveşte în linie dreaptă
liniştea nevăzută
ce – şi poartă cerul  în spate

trupuri fără trupuri
jertfe fără sânge
doar culori ce ascultă
aerul din oasele unui zid
cât o jumătate de vară
ce stă proptit în vârful unui creion
care îşi întinde mâna
spre raftul cu anotimpuri veşmânt

se aud paşi de flori
între două pietre însufleţite
de zborul unei frunze cu toartă
rotindu – se gri
rotindu – se sete
pe aleia cu umbre
devenite statui

20160313_124702

Toamna

Posted on Updated on


Tu pari a fi venită din pleoapa unei frunze ce a uitat să cadă …
David Ionel Romulus

Tu pari a fi venită cu buzele prin iarbă ,
din pleoapa unei frunze ce a uitat să cadă .
Din ibişi ce măsoară extazul ce se scurge ,
din năluci de îngeri cu haine de paradă .

Tu pari a fi venită din râul ce respiră
un ciorchin de stele pe muzică de flori
muşcând din cerul beat o aripă de flutur
ce deschide un lacăt sub un catarg de nori .

Din soarele ce împleteşte sub crengi un strop de rouă ,
din strugurii ca pruna , din ciute ce ameţesc pădurea ,
din ochii unui greier când totul se aprinde
în culori de vin roşu ce – i cuprind privirea .

Tu pari a fi venită din rădăcini nebune ,
din fantezia cuvintelor ce – ţi scriu
când verdele se leagănă pe sfere
şi se multiplică în vers portocaliu .

Tu pari a fi venită pe un copac ce umblă
pe solzi de păstrăvi verzi , undeva la ţară ,
pictând pe cer catapetesme
şi pe alei statui în sunet de chitară .

Tu pari a fi venită cu buzele prin iarbă ,
din pleoapa unei frunze ce a uitat să cadă ,
din ibişi ce măsoară extazul ce se scurge ,
din năluci de îngeri cu haine de paradă .

osen-listya-listopad-doroga

Când cerul atinge cu talpa cocorii

Posted on


Cerul , pictează un freamăt sălbatic pe un nud de frunze căzând …
David Ionel Romulus

Cerul abia se mai ţine ,
doar ficţiuni în formă de lei .
Un răget decapitează lumina
pe patul frunzelor de tei .

Cu mâna atinge pădurea ,
ia forme de glas sub pământ .
Sculptează forme de rouă
şi zâne rebele fugind .

Taie muguri din nori
să – i nască pe şoapte de stânci ,
râde fără oprire
lipindu – se blând de pământ .

Atinge cu talpa cocorii
şi pe buze tăcerea din pomi .
Priveşte precum o felină
de – atâta parfum peste flori .

Pictează un freamăt sălbatic
pe un nud de frunze căzând .
Vântul îl poartă pe braţe
şi ploaia îi cântă un blues .

Priveşte la fluvii de păsări
cum curg în verde de ceai ,
în streşini pline de spice
ce aleargă în coame de cai .

Cerul abia se mai ţine ,
doar ficţiuni în formă de lei .
Un răget decapitează lumina
pe patul frunzelor de tei .

sky-sunset-sun-feathers