Miez de cuvinte

De unde să mai aduc
timp cu miez de cuvinte
când mâine este treptat
un ieri plin de fragmente ?

Toate se întâmplă ciudat
ca într – o mare finală
unde un semn preferat
se agită singur pe o coală .

Îi va fi greu să împartă
atâtea gânduri pe rol
chiar de urlă o haită
la ultimul vers dintr – un stol .

Se pune sechestru pe iarnă ,
să pară un zvon amărât ,
cu fulgi desenaţi pe o ciornă ,
ca drama unui anotimp tăbărât .

Au inventat speranţe ,
şi multe mirări nenăscute ,
pe facturi în două nuanţe
ca într – un haos cu restanţe acute .

Dar , nu – i nimic , probabil ,
se vor mai naşte tăceri
dintr – o sculptură ce priveşte , amabil ,
la un mâine fără poveri .

Aşa că le împarte , pe gânduri ,
ca-ntr-un destin demodat ,
cuvinte , doruri şi timpuri
spre tâmplă , eventual aţâţat .

Aceste cuvinte se strâng
la fereastra ce se deschide în mine ,
chiar de – i Bacovia în ring ,
Iubito , miez de cuvinte şi mâine .

Sursa foto : GoodFon.com