Zbor

Aveam pământul la picioare ,
Cu Dumnezeu mă alintam ,
În dans nebun fugeau fecioare
Sub norul verde de la geam .

Eram convins că ştiu de toate .
Dar , dorul şuiera prin cer .
Eram convins că piatra – i piatră
Prin noaptea ce purta un ler .

Dumnezeu privea în mine .
Şi , soarele picta pe nori
Cascade albe , chietudine ,
Cu gânduri ce fugeau pe scări .

Fără proces de conştiinţă
Aş vrea să pot fura o stea ,
Să trec ușor în nefiinţă ,
Să mă trezesc un fulg de nea .

Să fiu purtat , pe val , de îngeri ,
Să plâng , să râd în avatar ,
Să ning pământul plin de nuferi ,
Să mă înec în cerul de cleştar .

Să – mi scot trăirea din căpăstru ,
Să plece în galop de timp .
Iar , apoi voi adormi sihastru
Lângă un vers de anotimp .

Sursa foto : GoodFon.com