Baladă

Azi trăim dupa ureche , ştergem praful din decor ,
Ne – mbătăm cu ştiri mondene şi dramatizăm în cor.
Spargem nuci pe metereze , cu copite de cai morţi ,
Doar , avem bârfa pe buze şi rugină  pe la porţi .

Mergem des la manifeste , angajaţi cu drept deplin ,
Definitivaţi regeşte  stoarcem voturi cu venin .
Plângem doar de ochii lumii , scenarite de proscris ,
Vindem puf de păpădie , vindem acreală de măcriş .

Am ajuns de râsu-plânsu , pe la geamuri oratori ,
Toţi au ajuns să vândă sfaturi şi diete de actori .
Nimeni nu mai gustă blatul , el , se vinde pe la gări
De preşedinţi la patru ace , călugăriţi prin închisori .

Punem găuri în macaroane , tăbăcim limbi de veveriţe ,
Pentru lupul din poveste ce vâna călugăriţe .
Mai , cerşim cu lacrimi oarbe pentru îngeri fără barbă
Prinşi în poze , cu sudalme , pentru un os şi un leu de – o ciorbă .

Vine iarna , vine gerul , cumpărăm abonament
Să fim primii , cu lanterna , pe contorul de curent .
Printre fire de beteală să ne minunăm , la lună ,
Cum dispare de pe stradă sâmburele din căpşună .

Pe , la uşi ne bate dorul căutat de o nălucă
Urmărit din mână în mână după semnele de ducă .
Printre – atâtea cosânzene , reciclate la paradă ,
Eu , vă blestemăm cu versuri : nu trăiţi ca în baladă !

Speranţa moare ultima

În lumea diplomelor pătate ,
primite în dar şi fără merit ,
Mai există şi dreptate
pentru oameni plini de credit.

Scriitori şi mimi pe scenă ,
pictori din lumea nevăzută ,
Antidoturi de cangrenă
împart frumosul fără sută.

Păcat că lumea se divide
în bogaţi şi cerşetori .
Iubitorii de vieţi stafide
vor duce găini la ghicitori.

Apeluri făcute prin bocanci ,
grade , funcţii , nepotisme .
Magicieni şi saltimbanci
împart scenarii umoriste .

Textieri cu mâna lungă ,
marionete la ghişeu ,
Îşi vând condeiul pe o pungă
uitând şi de bunul Dumnezeu .

O lume mică , puţin oarbă ,
îşi stoarce ochii în batistă .
Ei , stau acum , îşi râd în barbă ,
ce tunuri dau prin lumea tristă .

Păcat de a lor conjunctivită ,
deşi , ei sunt mari clarvăzători .
Nu văd patru scânduri de elită
ce ne poartă în veci nemuritori .

Ascultă-ţi clipa!

 

Ascultă – ţi clipa cum bate la geam
Hrană rece la cina de taină .
Scrisă din daltă , înflorită pe ram ,
Regi şi regine au îmbrăcat a ei haină .

Trecută prin păr , ascunsă la ochi ,
Macinată cu pietre de timp .
Dulce amar e vinul vechi ,
Ziua de maine are timpul mai slim .

Clipa , aceasta , nascută din clipa de ieri
În barba albă sămânţa şi – a pus .
Grizonat , în oglindă , privesc primăveri
În rama de lemn cu soarele apus .

Zâmbind , cu o lacrimă în colţul gurii
Mă rog la cer să mai scrie poveşti .
Îmi pun , pe inimă , scutul iubirii ,
Iubito frumoasă mai eşti !