Gândul cel bun

Timpul ne trece mult prea grăbit ,
Vise – ntrupate gonesc alte vise ,
Gândul cel bun , puțin obosit ,
Îmi bate în geam , mult mai albise .

Mă întreabă de azi , mă întreabă de ieri ,
Ce mă mai miră , ce mă mai doare ,
Ce fel de cookie – uri duc nicăieri
Atunci când o frunză învață să zboare .

S – așează o brumă pe valurile vremii ,
De – atâtea ori am încercat să o cuprind .
E – un „ nu știu cum ” trecut – au anii
Și câți se vor duce așteptând la rând .

Mai presus de cuvinte știri literare
Susțin că urmează o iarnă pe rol .
Fără zăpezi , pe munți de ziare ,
Bacovia împodobește lerul cu sufletul gol .

Cântecul iernii are în bagaje iluzii ,
Alături de friguri se zbat îndoieli ,
Că va ninge cu fulgi plini de contuzii
Și vara ce vine va ploua cu urzeli .

Toți vor să conducă lumea , asta se-ntâmplă .
Tristețea – i o boală , lupii urlă de dor .
O rugă îmi crește , senin , lângă tâmplă
Hrănind cu speranțe un ultim decor .

Scenariul acesta importă demersuri ,
Prin gândul cel bun mă ning , mă adun .
Mă doare că lumea e plină de mofturi ,
Însă , în mine iubito te am și te pun .

Sursa foto : GoodFon.com