Gândul cel bun

Timpul ne trece mult prea grăbit ,
Vise – ntrupate gonesc alte vise ,
Gândul cel bun , puțin obosit ,
Îmi bate în geam , mult mai albise .

Mă întreabă de azi , mă întreabă de ieri ,
Ce mă mai miră , ce mă mai doare ,
Ce fel de cookie – uri duc nicăieri
Atunci când o frunză învață să zboare .

S – așează o brumă pe valurile vremii ,
De – atâtea ori am încercat să o cuprind .
E – un „ nu știu cum ” trecut – au anii
Și câți se vor duce așteptând la rând .

Mai presus de cuvinte știri literare
Susțin că urmează o iarnă pe rol .
Fără zăpezi , pe munți de ziare ,
Bacovia împodobește lerul cu sufletul gol .

Cântecul iernii are în bagaje iluzii ,
Alături de friguri se zbat îndoieli ,
Că va ninge cu fulgi plini de contuzii
Și vara ce vine va ploua cu urzeli .

Toți vor să conducă lumea , asta se-ntâmplă .
Tristețea – i o boală , lupii urlă de dor .
O rugă îmi crește , senin , lângă tâmplă
Hrănind cu speranțe un ultim decor .

Scenariul acesta importă demersuri ,
Prin gândul cel bun mă ning , mă adun .
Mă doare că lumea e plină de mofturi ,
Însă , în mine iubito te am și te pun .

Sursa foto : GoodFon.com

Doamnă cu gust de cafea

Melancolic se aude în mine ,
Aș vrea să ți – o spun la ureche ,
E toamnă iubito , e bine ,
Căci toamna doar iubirea – nflorește .

De jur împrejur o aud
În culori ce renasc pe cărări ,
O sete de viaţă ascund
În buchete de magice stări.

O aud cum jelește printre gânduri ,
Cum scrie cu frunze . Suspini .
Cum trage de timp încă o seară
Să mai zâmbească natura puțin .

În jurul ei mai curg clipe ,
Cântă și cerul . Revin .
Versurile se întrec cu timpul
Aproape de tâmplă . Suspin .

Sigur mai există povești ,
Speranțe , șoapte , ceva ,
Căci un cântec de dragoste ești
Doamnă cu gust de cafea .

Melancolic se aude în mine ,
Aș vrea să ți – o spun la ureche ,
E toamnă iubito , e bine ,
Căci toamna doar iubirea – nflorește .

Sursa foto : GoodFon.com

Atinge-mă

Atinge-mă viață încet și tăcut ,
Încă o strofă , nu cer mai mult .
Chiar dacă ploaie cu săbii din cer
Tot mai port vise lângă rever .

Atinge-mă astăzi și mâine mai mult ,
Două clipe împart în timp ce ascult
Cum luna înflorește metafore în nori
Fiindu-mi răspuns la multe mirări .

Atinge-mă gând când noaptea vorbește
Și fură cu ora cuvinte , zâmbește .
Sedus de scânteie în brațe te – aș ține
Cu amănunte rostite ce – mi spun despre tine .

Atinge-mă dragă , mai pune întrebări ,
Ne ducem în grabă , sărim peste ieri .
Același miracol iubito , firește , dorim
Iubindu-ne-ncet , flămânzi de noi să murim .

Sursa foto : GoodFon.com

Dumnezeu va cere chitanțe

E atâta dispreț ce apasă cuvinte pe cuvinte ,
Semne de întrebare care fug pe străzi .
Ultimul cartuș reneagă spațiul dintre puncte
Într – un dor ce țese paranteze în grămezi .

De veghe stau poștașii cărând cu ei iluzii ,
Prinți și cerșetori sunt plini de sesizări .
Printre atâtea fițe pline de concluzii
Ne facem semnul crucii cu gânduri și mirări .

Mahmuri de atâta bine enigme cad ofrandă
Într – un decor ascuns sub titlu de ziar ,
Unde un alchimist pictează ghețari de contrabandă
Într – o ramă roz cu pete pe chenar .

Se vede printre rânduri un paragraf plângând ,
Un plânset ca o boală ce caută un destin ,
Păcat că încă o dramă se scrie croșetând
Pe un pomelnic roșu ce nu e scris cu vin .

Trăim un timp , de – o vreme , gri în mângâiere
Ce – l fac pe Dumnezeu imun la jocul lor .
Pe – nserat se aude încă un tren cum piere
Cu o viață – nfiptă în spate pe drumul umbrelor .

Nu înțeleg pe unde s – au pierdut de tine ,
Doamne , câte taine sunt puse pe cântar ,
Printre două știri iubirea de tine
Face ca prezentul să ne îmbie iar .

Ne – ai aruncat speranțe și veste de salvare ,
Când e lună plină , probabil , ai să vii
Ca un lup ce stă pe orizontul unei sfere
Și rupe ața morții să facă noaptea zi .

Mă doare această joacă plină de restanțe ,
E ca și cum iubirea începe a pieri .
O rugă mai încerc uitându – mă în chitanțe ,
Doamne , milă să ai de noi când socoteala va veni .

Sursa foto : GoodFon.com

Printre două gânduri

Gândul de ducă zâmbește culoare ,

Din iarna târzie se – aude un ecou ,

Breaking news o floare apare

Ca un vaccin , în verde cadou .

La pensée de partir sourit en couleurs,

On entend un écho sur la fin de l’hiver,

Dernières nouvelles – une fleur apparaît

Comme un vaccin, en vert – un cadeau.

The thought of going away smiles thru colors,

An echo is heard about winter’s end,

Breaking news – a flower shows up

Like a vaccine, in virescent – a gift.

Traducere Mélanie Bedos

Sursa foto : http://Sursa foto : GoodFon.com

Printre două gânduri

La lumina ochilor tăi
strângeam cuvinte cu mâna
când nu știam ce rai
se zidește în mine întruna

chiar de am brumă la tâmple
si urlu la lună în pumnale
în carne – mi coboară decoruri
din tine spre mine ca daruri

Sursa foto : http://Sursa foto : GoodFon.com

Baladă

De – aș ști să pictez viața
Cu povești șoptite în doi
Aș aduce lângă mine
Frumusețea ta în cuvinte noi .

Da , iubito printre stele
Am ascuns zâmbetul tău ,
Vizavi de carul mare
Când se plimba Dumnezeu .

Dumnezeu a văzut locul ,
Chiar râdea de ce – am făcut ,
Fără să mai stea pe gânduri
Un semn îmi face să nu – l mut .

Îi plăcea și lui pământul
Cum se oglindea în el .
Apoi , mă întreabă ce surprize
Mai am să – i aduc model .

Atunci i – am arătat marea
Unde am pus privirea ta ,
De sub valurile verzi
Te – a văzut și – l încânta .

I – am mai arătat și munții ,
Cu multe păreri de rău ,
Cum sub cămașa lor o apă
Se împletea pe sânul tău .

El , credea că a văzut totul ,
Știa că el le – a inventat .
Se minuna întruna
Cât noroc m – a încercat .

L – am auzit bătând din palme ,
Ca să simt cât mai deplin ,
Refrenul inimii ce bate
În balada basmului divin .

Fiecare clipă mai naște o stare ,
Îmi răsună în gânduri un parfum de tei .
Mă uitam la tine ce frumos apare
Încă o poveste pentru ochii mei .

Sursa foto : http://Sursa foto : GoodFon.com

Tu îmi rămâi minune

Indiferent de anotimp , de bornă ,
Mă rog la Dumnezeu de bine ,
Deși contrastele au început să cearnă ,
De pildă , o iarnă cu amintiri puține .

Să nu mă întrebi iubito astă – seară
De ce nu se mai dau regate pentru un cal ,
De ce frumusețea lumii se destramă ,
Când Moș Crăciun a devenit banal .

Din loc în loc se mai aud ecouri
Sub cerul care plânge , aproape , literar .
La doi pași , de noi , stă lerul între rafturi ,
Lângă o lăută fără lăutar .

Răsfăț stradal , fără promenadă ,
Chiar de mai trece o iarnă din destin .
Știu , iubita mea , la tâmple am zăpadă ,
Hai , încă o eră să ne răsfoim !

Da , de – aș fi un pictor aș picta
Din ochii tăi natura goală
Într – un decor din viața mea
Să – mi fii culoarea mea de gală .

Indiferent de anotimpul vieții
Mă rog la Dumnezeu de bine ,
Să picure , cum spun poeții ,
Cu metafore , iar tu îmi rămâi minune .

Sursa foto : http://Sursa foto : GoodFon.com