Mă trezesc în tine şi când în lume plouă …


 

Prin gări alerg , în miezul primăverii ,
La tâmplă eşti o rugă cu degetele întinse ,
Căţărat pe ziduri albe ce se ating cu norii ,
Iubito , te iubesc cu palmele deschise !

Jur – împrejur se învârt şi se împletesc cuvinte ,
File prăfuite mă cheamă în decor ,
Mă covârşesc privelişti cu umbrele cărunte
Ce aleargă mute în lumea mea de dor .

Mi – e dor de tine în mine , exişti pe chipul meu ,
Contopit de ziuă cu o daltă şi un eseu ,
Te cioplesc din gânduri privind spre Dumnezeu ,
Ce frumos , iubito , eşti binele la greu !

Îţi port la gât iubirea ca o amuletă
Într – un talisman ce mă prinde bine ,
De ce n – am fi ingrediente de reţetă
Să dăm mâncare sufletelor bune ?

Când toate amuţesc şi conform hârtiei
Lângă iarba verde şi boabele de rouă ,
Hipnotizat de vraja din oda bucuriei ,
Mă trezesc în tine şi când în lume plouă .

Prin gări alerg , în miezul primăverii ,
La tâmplă eşti o rugă cu degetele întinse ,
Căţărat pe ziduri albe ce se ating cu norii ,
Iubito , te iubesc cu palmele deschise !

david ionel romulus Mă trezesc în tine şi când afara ploua

Zbor


Aveam pământul la picioare ,
Cu Dumnezeu mă alintam ,
În dans nebun fugeau fecioare
Sub norul verde de la geam .

Eram convins că ştiu de toate ,
Dar , dorul şuiera prin cer ,
Eram convins că piatra-i piatră
Prin noaptea ce purta un ler .

Şi Dumnezeu privea în mine ,
Şi soarele picta pe nori ,
Cascade albe , chietudine ,
Cu gânduri ce fugeau pe scări .

Fără proces de conştiinţă
Aş vrea să pot fura o stea ,
Să trec usor în nefiinţă ,
Să mă trezesc un fulg de nea .

Să fiu purtat pe val de îngeri ,
Să plâng , să râd în avatar ,
Să ning pământul plin de nuferi ,
Să mă înec în cerul de cleştar .

Să - mi scot trăirea din căpăstru ,
Să plece în galop de timp ,
Iar eu voi adormi sihastru
Lângă un vers de anotimp .
davidionelromulus zbor

Cutuma vieţii cu chip aproape orb


Pe trupul meu tu arzi ca o tinctură
Cu gemete prelinse în mări de insomnii ,
Ai pletele de valuri şi gândul le resfiră
Peste păduri de gheaţă cu frunzele vii .

Cad îngeri din cer , de – a valma pe pereţi ,
Ademeniţi de dor dincolo de zori ,
Alergători de curse ascunşi printre coperţi
Şi arheologi de vise în piaţa de actori .

Bufoni cu patrafire îmi cântă pe la porţi ,
Din miel de jertfă tainici mă privesc .
E – atâta mizerie ascunsă pe sub morţi
Încât şi spaima sigur îmi răpesc .

De semnul prăpădului râd şi plâng ca la nebuni ,
Fierb vânt de mare şi drojdia de luni .
Prin clopotul negru de greaţă şi plin de promisiuni
Spăl vesela vieţii de fantasmele minuni .

Eu vin de pretutindeni spre tine , în fiord ,
Zdrobind cutuma vieţii cu chip aproape orb ,
Cu – o mască de zăpadă şi – un ultim acord
În cimitirul sacru din gheara unui corb .

Nu te cunosc , dar ştiu : ai o viaţă ,
Sclav al urii ce te – apasă ,
Ai fost şi eşti pierdut în ceaţă ,
Rană , cu sufletul de gheaţă !

Pe trupul meu tu arzi ca o tinctură
Cu gemete prelinse în mări de insomnii ,
Ai pletele de valuri şi gândul le resfiră
Peste păduri de gheaţă cu frunzele vii .

Albert Einstein

Fundamentali în puncte cardinale . …


Eu mă ridic în tine peste noapte ,
Tu aduci culori  fără măsură ,
Iubita mea de verde , între toate ,
Îmi arzi de veghe în lumea asta sură .

Şi vin , şi plec , şi caut cuvântul care
Arată un semn , un cod sau chiar o hieroglifă ,
Măsurând torenţial indescifrabila chemare ,
Din îmbrăţişarea ta , e sigur , am să – mi fac o grefă !

Şi nu – i aşa , vom descifra simboluri
Feriţi de semne convenţionale ,
Pe viaţă acoperiţi de încă zece veacuri
Şi fundamentali în puncte cardinale .

Vom fi o unitate de măsură ,
O literă sau o monedă veche ,
Distanţa dintre poftă şi aventură ,
Organ identic cu sufletul pereche .

Un fenomen perfect , multiplu de doi
Ce coboară seara în grădină ,
Mateloţi spre infinitul vieţii de apoi
Cu rădăcini adânci într – un ciob de lună .

Iubirea ne rămâne , esenţial , mai clar ca celelalte
Cu sunetul ei viu , ecou către neant ,
Sălbatică , dulceagă , gătită de poveste ,
Iubito , din tine am să – mi fac implant !david ionel romulus 64