Iubito , noi mai avem fonduri
să ne iubim o viaţă şi încă o viaţă !
David Ionel Romulus
Iubito , hai să prindem norii
la tâmpla unui munte abia născut
să poarte , în el , marea şi cocorii
pe un schelet poetic din trecut !
Apoi , să facem o noapte albă
la reverul unui nuc bătrân .
Înveliţi cu frunzele de iarbă ,
acolo , sânul tău mă îndeamnă să rămân .
Am marcat timpul , cu întârziere ,
unde multe versuri au răsărit pe loc ,
Păstrând icoana buzelor de miere
pe un pătrat de lună când cerul cerne foc .
Nici nu mai ştim ce – i bine ,
nici nu mai ştim ce vor .
Iubito , atât ne mai rămâne
să le urăm de bine în lupte şi amor !
În tulburări profunde de obsesii ,
în mări de boală şi rugini ,
Iubita mea cu verdele de templu
Păunescu strigă : de unde atâtea nebunii ?
Ascultăm meteorologii pe la garduri
cum conspiră ploaia programată .
Nu – i nimic , noi mai avem fonduri
să ne iubim o viaţă şi încă o viaţă !
Multumesc pentru vizita ! 🙂
Sanatate familiei tale si NOROC Simonei HALEP
in FINALA de asta seara ( ora ROMANIEI , 20.00 ) ! 🙂
Cu prietenie,
Aliosa.
Multumesc la fel , Aliosa ! Sper sa mai fie o finala si la US Open . 🙂