Fonduri de iubire

Iubito , noi mai avem fonduri
să ne iubim o viaţă şi încă o viaţă !
David Ionel Romulus

Iubito , hai să prindem norii
la tâmpla unui munte abia născut
să poarte în el marea şi cocorii
pe un schelet poetic din trecut !

Apoi , să facem o noapte albă
la reverul unui nuc bătrân .
Înveliţi cu frunzele de iarbă ,
acolo , sânul tău mă îndeamnă să rămân .

Am marcat timpul cu întârziere
unde multe versuri au răsărit pe loc .
El păstrează icoana buzelor de miere
pe un pătrat de lună când cerul cerne foc .

Nici nu mai ştim ce – i bine ,
nici nu mai ştim ce vor .
Iubito , atât ne mai rămâne
să le urăm de bine în lupte şi amor !

În tulburări profunde de obsesii ,
în mări de boală şi rugini .
Iubita mea , cu verdele de templu ,
Păunescu , strigă : de unde atâţi rechini ?

Ascultăm meteorologii pe la garduri
cum conspiră ploaia programată .
Nu – i nimic , noi mai avem fonduri
să ne iubim o viaţă şi încă o viaţă !

Anunțuri